Serban Tiganas: Pentru o lege a achizitiilor publice in constructii

De ce nu toate construcțiile ies bine? Pentru că legile nu sunt perfecte, iar procesele definite prin legi, norme și contracte nu sunt întotdeauna eficiente. Lipsa convergenței intereselor și faptul că respectarea legilor nu este suficientă pentru a asigura calitatea contribuie la eșecurile frecvente. O lege specializată pentru achizițiile publice din construcții ar putea rezolva multe dintre aceste probleme.

Legislația actuală nu acoperă toate aspectele achizițiilor publice din construcții

În prezent, CATUC, Codul Amenajării Teritoriului, Urbanismului și Construcțiilor, a intrat în vigoare, dar nu acoperă toate aspectele legate de achizițiile publice din construcții. Serban Tiganas susține că ar trebui să existe o lege particularizată pentru achizițiile publice din domeniul construcțiilor, deoarece procesul de construcție nu este o cumpărătură de bunuri sau servicii, ci o activitate complexă care implică multiple profesii și competențe.

În prezent, multe contracte nu se termină la timp, bugetele sunt adesea depășite, iar calitatea construcțiilor este adesea discutabilă. De ce atât de multe clădiri publice nu primesc premii de arhitectură și nu sunt remarcate de reviste de specialitate? Pentru că multe dintre ele sunt văzute doar ca promisiuni electorale livrate și ca succese ale celor care ocupă poziții de putere.

Există modele în alte țări unde, prin voință politică, legile au fost schimbate pentru a rezolva eșecurile frecvente și pentru a obține rezultate mai bine. În construcțiile publice, nimeni nu ar trebui să câștige dacă altcineva pierde pentru aceasta. Pentru achizițiile publice din construcții este nevoie de o organizare perfectă, de evaluatori și negociatori de contracte de calitate, precum și de firme și oameni care să fie just răsplătiți pentru munca lor.

O lege specială ar trebui să definească categorii distincte de achiziții, cu proceduri adaptate mizelor. De exemplu, concursul de arhitectură ar trebui să fie obligatoriu pentru toate achizițiile importante, iar pentru investiții modeste ar putea fi create forme simplificate. În prezent, concursurile sunt rare și adesea soluțiile oferite sunt similare, bazate pe imagini fotorealiste care nu reflectă realitatea. În alte țări europene, astfel de imagini nu sunt acceptate, iar deciziile se bazează pe machete și pe limbajul abstract al arhitecturii.

Proiectarea slabă și bugetele greșit calculate

Cine face temele de proiectare, care determină performanțele spațiale, funcționale și tehnice ale clădirilor? În România nu există un piață pentru programatori profesioniști, iar temele de proiectare sunt adesea slabe, ceea ce duce la proiecte mediocre. Cine este responsabil pentru o temă prost construită? Până la un anumit punct, politicienii, dar mai departe, nimeni, dacă tema a fost aprobată de un for care ia decizii prin vot.

Bugetele greșit calculate sunt un alt aspect important. De ce toate analizele cost-beneficiu din studiile de fezabilitate declară toate investițiile ca profitabile? Pentru că altfel aceste studii nu s-ar putea aproba, iar elaboratorii nu ar fi plătiți. Nu există cazuri cunoscute în care cineva a fost plătit pentru un studiu care a concluzionat că o investiție este neprofitabilă.

Pentru a ajunge la o lege nouă, ar trebui să se realizeze un studiu pertinent care să scoată în evidență disfuncționalitățile sistemului actual și să lege clar acestea de procedurile de achiziții. Acest lucru este delicat politic și ar trebui realizat independent. Înainte de asta, ar fi necesară o critică a construcțiilor realizate în prezent, cu o analiză statistică și un raport obiectiv pentru fiecare investiție.

Este important să se distingă între capabilitatea de a crea un concept și de a dezvolta un proiect până la capăt. Multe concursuri sunt câștigate de tineri, eventual sub bagheta unui lider mai experimentat, dar proiectele mari necesită echipe ample, rutinate și precise. Nu este același lucru să ai un concept bun și să ai capacitatea de a duce un proiect până la capăt.

Există soluții pentru cei care organizează achizițiile, cum ar fi înlocuirea studiilor de fezabilitate cu concursuri, și pentru cei care proiectează, cum ar fi posibilitatea de a se asocia pentru a obține rezultatele dorite. În investițiile private majore, mulți recurg la birouri puternice pentru concepte și apoi la firme locale pentru execuție. De ce nu ne inspirăm și noi de la aceste practici?

Au fost făcute eforturi majore pentru a adapta legislația din construcții, cu anumite succese. S-au luat măsuri administrative pentru scurtarea proceselor de avizare și aprobare. Totuși, este nevoie de o privire lucidă asupra problemei achizițiilor din construcții, pentru care ar trebui să-și dea mâna organizațiile profesionale, administrațiile publice, mai ales cele centrale, dar și cele din teritoriu, sesizând problemele și beneficiile rezolvării lor.

Bogdan Ene