Codul Urbanismului: Schimbarea de paradigmă și provocările practice

Codul Urbanismului, adoptat recent, reprezintă o schimbare profundă în modul în care se organizează procesul de planificare, proiectare, avizare și autorizare în România. Sergiu Petrea, președintele Filialei București a Ordinului Arhitecților din România, consideră că această nouă legislație introduce o schimbare reală de paradigmă, care poate aduce predictibilitate și eficiență într-un sistem de până acum caracterizat de impredictibilitate și complexitate. Totuși, pentru ca această schimbare să fie eficientă, este esențială existența unei capacități administrative solide, a digitalizării reale și a unui personal calificat, care să asigure aplicarea corectă a prevederilor legale.

Schimbări legislative și provocări de implementare

Codul Urbanismului reunifică într-un singur cadru legislativ domenii care până acum erau reglementate fragmentar, ceea ce poate duce la o mai mare eficiență în procesele de proiectare și autorizare. Printre principalele modificări se numără digitalizarea procedurilor, avizarea integrată și introducerea Comisiei de acord unic, care ar putea reduce semnificativ timpul necesar pentru obținerea unor autorizații. În plus, termenele pentru administrație sunt mai clare, iar solicitările repetate de completări sunt limitate, ceea ce poate reduce frustrarea și incertitudinea pentru profesioniști.

În opinia lui Sergiu Petrea, una dintre cele mai mari probleme ale sistemului actual a fost nu atât complexitatea proiectării, ci impredictibilitatea administrativă și aplicarea diferită a acelorași reguli de la o autoritate la alta. CATUC prevede funcționarea electronică a Comisiei de acord unic și depunerea digitală a documentațiilor, ceea ce este o promisiune importantă că lucrurile pot evolua în bine. Totuși, Petrea subliniază că o simplificare legislativă care nu este însoțită de capacitate administrativă, digitalizare reală, personal calificat și practică unitară riscă doar să mute blocajele dintr-o etapă în alta.

Un alt aspect important este redefinirea instrumentelor urbanistice, noul statut al PUD, modificarea modului de calcul al indicatorilor urbanistici și clarificarea rolurilor și răspunderilor profesionale. Pentru profesia arhitectului, Codul introduce o clarificare importantă, anume că pentru clădirile civile, Codul întărește rolul arhitectului cu drept de semnătură în coordonarea documentației și integrarea specialităților.

Primele luni de aplicare a CATUC vor scoate la iveală necorelări și situații insuficient reglementate, iar arhitecții consideră că ar fi util să existe un mecanism rapid de colectare a problemelor din practică și de corectare a lor. De exemplu, regimul tranzitoriu este un subiect dezbătut, deoarece Codul impune noile mecanisme de avizare de la intrarea în vigoare, în timp ce autoritățile au primit termene ulterioare pentru constituirea structurilor necesare. Mai mult, pentru aceeași comisie locală de avizare integrată apar două termene diferite de constituire, necorelate între articole diferite.

Clarificări necesare și impactul asupra practicii

Unul dintre cele mai urgente subiecte este clarificarea definiției POT, care a generat deja discuții intense în rândul profesioniștilor. Potrivit textului actual, calculul POT va include nu doar aleile și parcajele, ci și elemente precum locuri de joacă, mobilier urban, rastele de biciclete, împrejmuiri, stații de încărcare și panouri fotovoltaice. Acest lucru poate duce la modificări semnificative ale drepturilor de construire, fără ca PUG-ul sau PUZ-ul respectiv să fi fost modificat. Președintele OAR București consideră că această prevedere necesită una dintre cele mai rapide clarificări ale Codului.

Impactul va fi cel mai mare pe parcelele mici și medii și asupra programelor care presupun în mod obligatoriu suprafețe exterioare importante, precum școli, spitale, clădiri publice, comerț, activități productive sau ansambluri de locuințe. Aleile de acces, circulațiile de intervenție și parcajele pot consuma o parte semnificativă din POT înainte de amplasarea propriu-zisă a clădirii. Textul actual merge chiar mai departe decât simpla „mineralizare”, enumerând și piscine, terenuri de sport, locuri de joacă și mobilier urban.

Este, evident, o intenție legitimă de a limita impermeabilizarea excesivă a terenurilor și de a păstra mai mult sol natural, mai ales pe fondul dezvoltărilor urbane haotice din ultimii ani care au afectat procentul de spații verzi din orașe. Totuși, Sergiu Petrea consideră că POT și gradul de mineralizare sau impermeabilizare a parcelei sunt doi indicatori diferiți. POT este în primul rând un indicator al ocupării terenului prin clădire și al morfologiei urbane. Gradul de impermeabilizare ar putea fi reglementat distinct, împreună cu procentul de spațiu verde și cerințele privind suprafețele permeabile.

În forma actuală apare și o problemă de echitate și predictibilitate: documentațiile de urbanism existente au stabilit POT-uri pe baza unei alte metodologii de calcul. Aplicarea unei definiții complet diferite asupra acelorași procente poate modifica, în fapt, drepturile de construire fără ca PUG-ul sau PUZ-ul respectiv să fi fost modificat.

Conform Codului, adaptarea procedurilor administrative va trebui finalizată până la sfârșitul anului 2026, iar pentru o aplicare coerentă și unitară la nivel național, va fi necesară elaborarea unor metodologii, instrucțiuni și ghiduri. Aceste acte nu condiționează intrarea în vigoare a Codului, dar sunt esențiale pentru evitarea interpretărilor diferite și a practicilor neunitare între autorități.

În ceea ce privește Centrele de expertiză publică, acestea pot oferi continuitate profesională, baze de date și decizii furnizate de specialiști la o scară teritorială mai mare decât cea a unei singure localități. Totuși, este esențial ca aceste centre să completeze capacitatea administrației, nu să o înlocuiască, și să nu diminueze rolul arhitectului-șef și al structurilor de specialitate. De asemenea, va fi nevoie de reguli foarte clare de transparență, concurență și evitare a conflictelor de interese.

În ceea ce privește PUD-urile, acestea nu vor mai fi supuse votului în consiliile locale, ci vor fi aprobate prin dispoziție de primar. Totuși, aprobarea prin dispoziția primarului nu înseamnă o decizie discreționară, ci trebuie analizată de Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și urbanism, avizată de arhitectul-șef și să parcurgă procedura de avizare prevăzută de Cod. PUD-ul poate, în anumite situații, modifica reglementări de nivel superior, inclusiv majorarea POT și/sau CUT cu maxim 20% și parcelarea a maximum 12 loturi pentru locuințe individuale și funcțiuni conexe.

În acest context, trecerea de la aprobarea prin hotărâre a consiliului local la dispoziția primarului simplifică procedura, dar elimină filtrul deliberativ al consiliului local și concentrează într-o măsură mai mare responsabilitatea la nivelul executivului local. Sergiu Petrea este de părere că această simplificare este justificată atunci când PUD-ul detaliază o reglementare deja aprobată. Atunci când, însă, modifică parametrii stabiliți prin PUG sau PUZ, devine esențială aplicarea riguroasă a mecanismelor de transparență, consultare publică și fundamentare profesională.

Bogdan Ene