Tratamente naturiste pentru hipertensiunea arterială

Definiția hipertensiunii arteriale

Hipertensiunea arterială este un sindrom caracterizat prin creșterea presiunii sistolice și diastolice peste valorile medii normale admise (normal după OMS: între 10-14 cmHg maxima și 6-9 cmHg minima). Creșterea tensiunii arteriale poate avea cauze precise: boli de rinichi, boli endocrine, unele boli cardiovasculare etc. Există și o așa-numită hipertensiune esențială, în care nu găsim o cauză anume, dar în antecedentele părinților există hipertensiunea.

Boala se manifestă cu amețeli, dureri de cap, vâjâituri în urechi, tulburări de vedere, iar cu timpul se visceralizează (adică deteriorează funcția unor organe vitale, cum ar fi rinichiul, creierul, miocardul); în această fază apar și simptomele organelor afectate.

Fitoterapie

Vâscul: este un antihipertensiv de mare valoare; are acțiune antispasmodică și sedativă. Se utilizează ca macerat obținut din 40 g frunze proaspete la un litru de apă, ținute 12 ore. Se bea un pahar din acest macerat, înainte de masă, în cure de 15 zile pe lună. Trebuie folosit cu prudență, deoarece conține și principii toxice; este mai indicat vâscul de pe stejar și brad.

Usturoiul: se poate utiliza ca alcoolatură (suc de usturoi amestecat cu o cantitate egală de alcool de 40 de grade), în doză de o linguriță de două ori pe zi, timp de 10 zile pe lună.

Păducelul: are acțiune antispasmodică pe vase, diminuează excitabilitatea sistemului nervos și este tonic cardiac; se poate administra sub formă de tinctură (macerarea unei căni de flori în două căni de alcool de 70 de grade, timp de 15 zile); se fac cure de 20 de zile pe lună, în doze de o linguriță pe zi, într-un sfert de pahar cu apă, înainte de masă.

Traista-ciobanului: se utilizează ca decoct; se fierb 10 minute 30-50 g plantă uscată într-un litru de apă; se beau 2-3 căni pe zi.

Coada-calului: se utilizează la hipertensivi pentru acțiunea sa diuretică; se consumă o cană înainte de fiecare masă dintr-un decoct prelungit, obținut din 50-60 g plantă uscată într-un litru de apă, prin fierbere timp de 30 de minute.

Frunzele de mesteacăn: au acțiune diuretică; se recomandă infuzia preparată din 10 g frunze la o cană cu apă, la care se adaugă un vârf de cuțit de bicarbonat, pentru a-i crește puterea diuretică.

Tratament homeopatic pentru hipertensiunea arterială

Aconit: bolnav hipertensiv de tip atletic, cu agravări vesperale (de seară); friguros; unul dintre simptomele importante este anxietatea; palpitații; puls plin.

Arnica: hipertensiune declanșată după traume psihice; senzația de astenie fizică este dominantă; epistaxis recidivant; insomnie.

Aurum: depresiune psihică; senzația de bătăi puternice, pulsațiile resimțite la nivelul carotidelor și temporalelor; tendință la arterioscleroză precoce; față congestionată; poliurie; edeme.

Belladonna: remediu indicat în crizele moderate de hipertensiune, când domină în tabloul clinic cefaleea, congestia, transpirațiile bruște, intense. Efectele sunt reduse în tratamentul de durată.

Gelsemium: subiect emotiv, agravări ale hipertensiunii legate de emoții; tremurături ale extremităților; crize de cefalee precedate de tulburări de vedere; senzația de pleoape grele; în crizele de hipertensiune bolnavul simte nevoia acută de mobilizare.

Glonoin: în crizele hipertensive manifestate cu bufeuri congestive: senzație supărătoare, puternică, de pulsatilitate a arterelor gâtului și capului; palpitații dureroase.

Ignatia: mai indicată sexului feminin; hipertensiuni agravate de cafea, alcool, tutun; simptome variabile pe parcursul evoluției bolii; labilitate neuropsihică, senzații de nod în gât, de constricție precordială.

Lachesis: alternanțe de excitație și depresie psihică; locvacitate excesivă; suferința este mai accentuată dimineața; în zilele de după menstruație starea este mai bună; se pretează mai mult sexului feminin; bolnavele au fața congestionată, în special în hipertensiunea instalată la menopauză.

Lycopodium: bolnav cu fața îmbătrânită, ridată; vertij dimineața; cefalee cu senzație de greutate a capului; se pretează mai bine la bolnavii hipertensivi care au și tulburări digestive.

Aconit și Arnica se folosesc în diluții înalte (CH30, la 3-4 zile interval), iar Belladonna și Glonoin în diluții joase (CH7), la intervale scurte, la debutul crizelor hipertensive. Lycopodium, Lachesis, Aurum și Ignatia se folosesc prin testare, până la diluția cea mai convenabilă.

Regim igieno-dietetic pentru hipertensiunea arterială

Se reduce sarea în alimentație (la aproximativ 6 g pe zi). Aceasta se obține evitând alimentele bogate în sare, ca: mezeluri, brânzeturi, șuncă, murături, măsline, ape minerale bogate în sodiu; dacă se gătește fără sare, este permisă pâinea sau mămăliga cu sare; pentru a da gust mâncării, se pot folosi lămâia, usturoiul, pătrunjelul, oțetul.

Când hipertensiunea arterială se asociază cu obezitatea (cum se întâmplă de multe ori), dieta va fi hipocalorică, măsură care corectează și valorile tensiunii arteriale.

Bolnavii hipertensivi vor avea o hrană săracă în grăsimi animale (30-40 g pe zi) și bogată în uleiuri vegetale (porumb, floarea-soarelui).

Cafeaua, ceaiul și băuturile alcoolice sunt permise doar în concentrații mici; se vor evita în perioadele critice.

Tratament balnear pentru hipertensiunea arterială

Se recomandă climatul de altitudine medie (700-1000 m). Stațiuni indicate: Buziaș, Covasna, Borsec, Vatra Dornei.

Particularități de tratament

În hipertensiunea secundară trebuie îndepărtată cauza; în cazurile de hipertensiune arterială esențială, trebuie început cu terapia homeopatică; cazurilor care nu răspund favorabil li se aplică fitoterapia; cazurile cu visceralizări importante nu mai răspund decât la medicația alopată; crizele hipertensive răspund, de asemenea, mai sigur la produsele alopate. În unele cazuri, când medicația se administrează foarte precoce, crizele hipertensive pot fi suprimate cu Glonoin și Belladonna, ambele CH7, câte 5 granule la o oră interval. Hipertensiunea apărută în condiții de stres poate beneficia de tratament homeopatic cu Arnica.

Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical.