Praznicul Inaltarii la cer a Domnului, numit in popor si
Ispas, se sarbatoreste intotdeauna in Joia saptamanii a sasea dupa Pasti, adica la 40 de zile dupa Inviere, cand Domnul S-a inaltat
la cer (Marcu 16, 19; Luca 24, 50; Fapte 1, 2-12). In cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare (Eusebiu al Cezareei - Despre sarbatoarea Pastilor)
se arata ca Inaltarea era sarbatorita pe atunci in Orient in ziua a 50-a dupa Pasti, o data cu Rusaliile, si nu in ziua a 40-a.
Astfel, sarbatoarea Inaltarii incheia perioada pascala a Cincizecimii. Multi sfinti ne-au lasat predici frumoase pentru aceasta
sarbatoare (secolul al IV-lea): Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Atanasie al Alexandriei, Sfantul Grigorie de Nissa.
La Ierusalim, sarbatoarea din ziua a patruzecea dupa
Pasti avea loc in biserica Nasterii din Bethleem, iar sarbatoarea Inaltarii era praznuita la Cincizecime, adica in aceeasi zi cu
Pogorarea Sfantului Duh. Spre sfarsitul secolului al IV-lea, sarbatoarea Inaltarii s-a separat de cea a Pogorarii Sfantului Duh, caci se
generalizase praznuirea ei in ziua a patruzecea dupa Pasti. In secolul al VI-lea, Sfantul Roman Melodul compune Condacul si Icosul sarbatorii, iar in
secolele urmatoare, Sfantul Ioan Damaschinul si Sfantul Iosif Imnograful compun canoanele din slujba Inaltarii.
Aceasta sarbatoare a capatat o importanta deosebita atunci cand
Sfanta Imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a ridicat o biserica (Eleona) pe Muntele Eleonului (sau al Maslinilor) - acolo unde
Mantuitorul S-a ridicat la cer -, in care Inaltarea era praznuita cu mare fast si solemnitate, incepand de la miezul noptii. Desi astazi
biserica este in ruina, in ziua Inaltarii se aduna acolo o multime de crestini si clerul diverselor confesiuni savarseste acolo
Sfanta Liturghie pe altare portative.
In unele locuri, in aceasta zi, crestinii se saluta cu formula: "Hristos S-a inaltat!"
Slujba zilei are legatura cu Invierea si cu Pogorarea Sfantului Duh
Traditii si obiceiuri la Inaltarea Domnului - Ispas
se poarta foi de nuc la brau, pentru ca si Hristos si-a pus cand s-a inaltat;
se crede ca cine moare de Ispas ajunge in cer;
la Ispas se bat cu leustean vitele, ca sa se ingrase;
se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar "Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar! "
in ziua de Ispas sa nu se dea foc si sare din casa; foc, pentru ca tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inima rea in casa ca focul; si sare nu se da, pentru ca vacile nu vor avea smantana;
ce se seamana dupa Ispas nu rodeste;
in ziua de Inaltarea Domnului, femeile care au in familie morti impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru sufletele mortilor, crezandu-se ca in acea zi se inalta sufletele lor la cer si sa aiba merinde de drum;
femeile impart laptele dulce fiert cu pasat si la cine dau trebuie sa dea si un buchet de maturi de pe camp;
RUSALIILE
Duminica Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantului Duh este
sarbatoarea anuala a pogorarii Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli (Faptele Aspostolilor II, 1-4). Ea se sarbatoreste intotdeauna la 10 zile dupa
Inaltare sau la 50 de zile dupa Pasti, adica atunci cand a avut loc evenimentul si cand evreii isi serbau si ei praznicul Cincizecimii.
De asemenea este si sarbatoarea intemeierii Bisericii crestine, deoarece in aceeasi zi, in urma cuvantarii
Sfantului Apostol Petru, s-au convertit la crestinism aproximativ trei mii de suflete care au format prima comunitate crestina din Ierusalim (Fapte Ii, 41).
Rusaliile, alaturi de sarbatoarea Pastilor, constituie cea mai
veche sarbatoare crestina, fiind praznuita inca din vremea Sfintilor Apostoli. Este amintita in Constitutiile Apostolice printre sarbatorile in
care sclavii se cuvine sa nu munceasca treburile obisnuite. Este o sarbatoare amintita si de Sfantul Irineu, Tertulian, Origen, Canonul 43 al Sinodului de la
Elvira, Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (care opreste ingenuncherea in ziua Rusaliilor), Sfanta Epifanie etc. Precum am aratat la praznicul Inaltarii, pana
spre sfarsitul secolului al IV-lea Cincizecimea era o dubla sarbatoare: a Inaltarii Domnului si a Pogorarii Sfantului Duh.
Atat ca importanta, cat si ca vechime sarbatoarea Rusaliilor vine indata
dupa Pasti. In timpul privegherii din ajun se facea odinioara botezul catehumenilor. Ca si la Pasti, erau oprite ingenuncherea si postirea in toate
zilele Cincizecimii; erau interzise jocurile din circuri si spectacolele pagane. Casele se impodobeau cu flori si ramuri verzi de nuc sau de tei, obicei
mostenit de la evrei. In biserici se aduceau si se mai aduc si astazi ramuri verzi de tei sau de nuc, care se binecuvinteaza si se impart credinciosilor,
acestea simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, Care S-a pogorat peste Sfintii Apostoli.
O multime de datini si obiceiuri legate de Sambata mortilor sau Mosii de vara (pomenirea generala a mortilor din sambata precedenta) apartin de sarbatoarea Rusaliilor.
Nu trebuie sa ascundem Lumina sub obroc, ci trebuie sa o lasam sa lumineze toate neamurile, potrivit Cuvantului Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
AMIN
Articol scris de parintele Pintica Mircea Marian
Alte articole din categoria Biserica si Internetul
Traditii si sarbatori la crestini pe saptamani, Sfanta Biserica Ortodoxa, Sfintii Apostoli, Sfintii Parinti, credinta ortodoxa, crestinii, vietile sfintilor, biserica si internetul, Biblia, Noul Testament, Vechiul Testament, www.util21.ro
Praznicul Inaltarii la cer a Domnului, numit in popor si
Ispas, se sarbatoreste intotdeauna in Joia saptamanii a sasea dupa Pasti, adica la 40 de zile dupa Inviere, cand Domnul S-a inaltat
la cer (Marcu 16, 19; Luca 24, 50; Fapte 1, 2-12). In cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare (Eusebiu al Cezareei - Despre sarbatoarea Pastilor)
se arata ca Inaltarea era sarbatorita pe atunci in Orient in ziua a 50-a dupa Pasti, o data cu Rusaliile, si nu in ziua a 40-a.
Astfel, sarbatoarea Inaltarii incheia perioada pascala a Cincizecimii. Multi sfinti ne-au lasat predici frumoase pentru aceasta
sarbatoare (secolul al IV-lea): Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Atanasie al Alexandriei, Sfantul Grigorie de Nissa.
Aceasta sarbatoare a capatat o importanta deosebita atunci cand
Sfanta Imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a ridicat o biserica (Eleona) pe Muntele Eleonului (sau al Maslinilor) - acolo unde
Mantuitorul S-a ridicat la cer -, in care Inaltarea era praznuita cu mare fast si solemnitate, incepand de la miezul noptii. Desi astazi
biserica este in ruina, in ziua Inaltarii se aduna acolo o multime de crestini si clerul diverselor confesiuni savarseste acolo
Sfanta Liturghie pe altare portative.
