Cea mai frumoasa meserie, meseria de parinte

Meseria de parinte este una dintre cele mai solicitante pe care le poate exercita un om de-a lungul vietii, si pentru care te simti, poate, nepregatita, indiferent de varsta la care ai devenit mama. Dar cata bucurie iti aduce aceasta „profesie”, este ca si cum ai fi promovata in fiecare zi si reprezinta unul dintre cele mai frumoase cadouri ale vietii.

Iti recomandam, astazi, o serie de sfaturi care te vor ajuta sa comunici cat mai bine cu copilul tau si sa te bucuri in fiecare moment de miracolul maternitatii. E grea meseria de parinte, si in special cea de mama, dar este si cea mai frumoasa meserie din lume, pentru ca ne aduce si cele mai mari satisfactii, pe toate planurile.

• A fi parinte e destul de greu, pentru ca aceasta profesie nu se preda in scoli inalte, chiar daca se mai fura din carti si de pe la vecini. A fi parinte nu se invata ci se simte. Mama isi traieste rolul de mama. Nu il joaca, il traieste, il simte cu toata fiinta ei inca de cand poarta copilul in ea. Doar ca trebuie sa fie atenta, constienta de aceste trairi. Pe masura ce copilul creste si evolueaza, in paralel va trebui sa se modifice si stilul tau parental. Foarte probabil, o metoda care da rezultate acum va fi total inutila peste un an sau doi.
• Ca mama, esti cu siguranta datoare sa-i corectezi greselile de comportament si sa il indrumi. Dar modul in care va receptiona indicatiile si sfaturile tale depinde exclusiv de maniera in care vei aborda tu problema. Daca a gresit, evita sa-l invinuiesti sau sa-l critici si adopta un ton moderat, pentru a nu-l inhiba. Explica-i calm ce a gresit si ce astepti tu de la el. Daca il pedepsesti, spune-i in acelasi timp ca asta nu inseamna ca nu il mai iubesti.
• Trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca nimeni nu este perfect, deci nici tu. Accepta ideea: nu esti o mama perfecta si nu vei fi niciodata. Ai si tu slabiciunile tale. Ce poti sa faci? Descopera care-ti sunt calitatile, dar si punctele slabe. Invata sa ai asteptari reale si de la tine insati, asa cum ti-am spus ca este recomandabil sa faci in cazul copiilor. Nu trebuie sa detii raspunsul la toate intrebarile. Concentreaza-te asupra acelor aspecte unde este cel mai mult nevoie de tine, in loc sa te „imparti” ca sa-i poti multumi pe toti. De asemenea, fa-ti timp si pentru tine si ocupa-te de ceea ce iti place, singura sau impreuna cu partenerul tau. Nu te simti vinovata. Gandeste-te ca asta inseamna sa ai grija de tine, ceea ce reprezinta inca un model pe care copilul tau si-l va insusi in timp.
• Stabileste-ti care sunt trasaturile de caracter pe care doresti sa le cultivi la copilul tau: respect fata de ceilalti, prietenie, onestitate, toleranta, bunatate, altruism si asa mai departe. Si trateaza-l exact asa cum iti doresti sa fii tu insati tratata de catre cei din jur. Comunicarea trebuie sa fie prioritara. Rezonabil vorbind, nu te poti astepta de la cel mic sa faca diverse lucruri doar pentru ca tu, mama lui. Copiii isi doresc, si totodata merita, explicatii in aceeasi masura ca adultii. Daca nu ai timp sa-i explici, va incepe sa-si puna intrebari referitoare la sistemul tau de valori va sti pe ce baze se intemeiaza acesta.
• Fii tu un model pentru copil. Copilul isi insuseste foarte multe din modelele de comportament pe care le observa la tine. Cu cat e mai mic, cu atat va prelua mai mult. Inainte de a tranti un scaun cand esti nervoasa ori de a tipa pur si simplu, pune-ti intrebarea: „asa vrei sa reactioneze si cel mic atunci cand se va infuria?” Fii constienta in permanenta de faptul ca esti un model pentru copil. Studii recente au demonstrat ca acei copii care dau dovada de agresivitate in colectiv provin dintr-un mediu familial violent. Stabileste-ti care sunt trasaturile de caracter pe care doresti sa le cultivi la copilul tau: respect fata de ceilalti, prietenie, onestitate, toleranta, bunatate, altruism si asa mai departe. Si trateaza-l exact asa cum iti doresti sa fii tu insati tratata de catre cei din jur.
• Meseria de parinte reprezinta, cu siguranta, unul dintre cele mai edificatoare teste de rabdare. Este adevarat, se spune ca rabdarea este o virtute – dar aceasta fraza te face sa te gandesti ca este vorba de o insusire pe care numai putini „alesi” o au. In realitate, este ceva care se deprinde cu timpul, chiar daca unii parinti se descurca mai usor la acest capitol. Dar, cu putin efort, orice parinte poate invata sa fie rabdator si sa se amuze in situatii care, nu cu mult timp in urma, il enervau. In primul rand, trebuie sa inveti sa ai rabdare cu tine insati. Nu te invinovati pentru orice si da dovada de toleranta – fara a cadea in capcana multumirii de sine. Din fericire pentru copii, adultii sunt persoane mature si stiu, de cele mai multe ori, sa isi tina nervii sub control. Nu ridica vocea si impune-ti vointa pe un ton calm, dar ferm, indiferent despre ce este vorba.