Cosmetica – noțiuni introductive

Frumusețea a reprezentat dintotdeauna cel mai de preț dar al fiecărei persoane.

Știința care se ocupă de arta îngrijirii feței și corpului, de înfrumusețarea feței și a corpului cu ajutorul unor preparate și tratamente speciale este numită cosmetologie sau cosmetică.

Cosmetica are ca obiectiv îngrijirea estetică a feței și corpului și poate determina îmbunătățirea stării fiziologice, îmbunătățirea tonusului vital.

Estetic, ideea de frumusețe a căpătat o importanță deosebită în zilele noastre, influențându-ne direct stilul de viață și concepțiile. De aceea cerem sfaturile unei cosmeticiene de încredere, care să ne ajute să „mascăm” defectele și să ne punem în valoare trăsăturile frumoase.

Din cele mai vechi timpuri și până astăzi, păstrarea tinereții și a frumuseții a fost unul dintre cele mai fascinante visuri ale omului.

Una dintre cele mai vechi profesii din lume a fost vindecarea bolilor cu ajutorul plantelor medicinale, iar cel mai vechi document care atestă această preocupare este papirusul din Abbas, care datează din secolul al XVI-lea î.Hr.

Acest papirus cuprinde câteva sute de rețete pentru leacuri și substanțe folosite pentru întreținere și înfrumusețare. Printre altele, se găsește aici rețeta unui produs antirid, care are la bază seul de oaie, semințe de pin, ulei de susan, lapte de capră și ceară de albine.

Încă din Antichitate, oamenii au început să caute mijloace pentru a îndepărta celulele moarte ale pielii și a înlătura efectele suprapigmentării.

Curățarea și hidratarea tenului în condițiile climei calde și uscate din Orient constituiau elementele de bază ale igienei.

În Israel, unul dintre fructele cele mai des folosite în cosmetică era rodia, urmată de lavandă și de frunzele de scorțișoară, despre care se spunea că remediau orice problemă a tenului.

Sursa celor mai multe și mai valoroase materii prime folosite în cosmetică în această perioadă era Marea Moartă. În Egiptul Antic erau folosite produse speciale pentru spălarea corpului, amestecuri de argilă și cenușă pentru îndepărtarea grăsimii și catifelarea pielii.

În ceea ce privește Orientul Îndepărtat, este cunoscut faptul că multe dintre plantele și tehnicile de înfrumusețare folosite în Europa au fost aduse de negustori din Japonia, China, India sau Persia. De exemplu, celebrele băi japoneze sunt cu câteva secole mai vechi decât termele romane. Din China și India au venit numeroase balsamuri, extracte vegetale sau esențe, ca ambra sau chiparosul. Moscul și apa de trandafiri provin din Persia, iar de la isteții chinezi avem lacul de unghii, de păr sau rimelul. Vechii greci cunoșteau și foloseau pudra de față, rujul și unguentele pentru îndepărtarea părului nedorit. Lor le datorăm însă masajul și folosirea exercițiilor fizice pentru menținerea unui corp sănătos și frumos.

Cuvântul „cosmetică” derivă din greaca antică, în care are înțelesuri multiple: kosmetikos este un adjectiv care se referă la podoabă; kosmetike este arta de a-și face toaleta, arta înfrumusețării.

În Evul Mediu, din cauza interdicțiilor impuse de Biserică, frumusețea fizică și-a pierdut importanța, astfel încât și cosmetica a regresat în această perioadă.

În timpul Renașterii se produce un fenomen foarte interesant: se revine la cultul frumosului, dar se pierde orice interes pentru igiena elementară a corpului; spălarea zilnică a fost înlocuită cu folosirea măștilor hrănitoare, în timp ce semnele de vărsat de vânt sau eczemele erau acoperite cu alunițe artificiale.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, oamenii au devenit iar preocupați de igienă. A revenit și preocuparea pentru cosmetică și înfrumusețare.

Preparatele cosmetice, mai ales cele pentru îngrijirea părului, se obțineau în farmacii și în frizerii. Prepararea lor era mai ales o artă casnică sau cel mult de domeniul artizanatului, practicată în întreprinderi individuale.

La fiecare popor, pe lângă aceste influențe din afară, se practica și o serie de procedee cosmetice tradiționale. Astfel, și la populația noastră de la țară existau anumite obiceiuri și tradiții cosmetice în privința preparării și folosirii unor alifii, rumeneli, ape de față etc.

Înainte de Primul Război Mondial, îmbunătățirea calității produselor cosmetice, dar și prezentarea lor simplificată, a dus la o mai bună primire a lor și la o creștere a cererii. Industria cosmetică a fost astfel direcționată spre stadiul ei actual. Ca știință organizată, la un nivel superior, știința cosmeticii, cosmetologia, datează din 1895, când a fost predată pentru prima oară, la o școală superioară, folosirea preparatelor cosmetice pentru îngrijirea pielii și a părului. Ulterior, studiul ei s-a extins rapid, în special după 1922, în nenumărate școli oficiale și particulare, dar și în învățământul universitar tehnic și medical.

Cosmetologia modernă tratează, modelează și înfrumusețează, asigurând frumusețea corpului omenesc și în special a pielii.