Sarbatori religioase la crestini Martie 2010

Sinaxar, martie 2010, vietile sfintilor: Pomenirea preacuvioasei mucenite Evdochia samarineanca.; Pomenirea sfantului sfintitului mucenic Teodot, episcopul Cirenei, din insula Cipru.; Pomenirea sfintilor Eutropiu, Cleonic si Vasilisc. Pomenirea sfantului preacuviosului parintelui nostru Gherasim, cel de la Iordan.; Pomenirea sfantului cuviosului mucenic Conon, cel din Isauria.; Pomenirea sfintilor marilor mucenici patruzeci si doi: Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois si cei impreuna cu ei, care au patimit in Amoreea.; Pomenirea sfintilor mucenici, care au fost episcopi in Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Capiton si Eterie.; Pomenirea preacuviosului parintelui nostru Teofilact Marturisitorul, episcopul Nicomidiei.; Pomenirea sfintilor patruzeci (40) de mucenici, cei ce au marturisit si au fost chinuiti in cetatea Sevastiei. Pomenirea sfantului mucenic Codrat, cel din Corint, si a celor impreuna cu dansul: Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton si Crescent.

Sinaxar 1 Martie: Pomenirea preacuvioasei Evdochia samariteanca

Sfanta Evdochia samarineanca era de fel din cetatea Iliopolei, care se gasea in provincia Libanului, in Frigia. A trait pe vremea imparatiei lui Traian. Mai intai a dus o viata de desfrau, atragand la sine pe multi care o indrageau din pricina chipului ei frumos. Cu aceasta ea a adunat multa avere. Dupa aceea insa a venit la Hristos, iar prilejul i l-a dat un oarecare monah Ghermano, pe care ea l-a auzit odata vorbind despre credinta cea adevarata si despre pocainta. Deci, fiind imboldita de nevoia de a-si schimba felul de viata, datorita si unor descoperiri dumnezeiesti ce i s-au facut, a fost botezata de catre episcopul Teodot. Intr-una din descoperirile ce i s-au facut, s-a simtit rapita cu mintea si s-a vazut pe sine luata de mana de un inger si ridicata la cer, unde ingerii se bucurau cu totii de intoarcerea ei in timp ce ceva negru si infiorator la vedere scrasnea din dinti si striga, ca si cum i s-ar fi facut vreo nedreptate, daca i s-ar fi smuls de sub puterea lui Evdochia. Dupa ce si-a impartit toata averea si a dat-o saracilor, s-a dus intr-o manastire si in timp ce-si petrecea viata in nevointe duhovnicesti, fiind gasita de cei ce o indragisera mai inainte, a fost luata de acolo si dusa inaintea imparatului, care urmase la imparatie dupa Traian; dar inviind in chip minunat pe copilul acestuia a fost lasata in pace. La multi ani dupa aceasta a fost supusa la cercetari de catre Diogen, stapanitorul Iliopolei, dar facand iarasi minuni, a fost lasata in pace. Numai sub Vincentiu, care a urmat lui Diogen, i s-a taiat capul cu sabia pentru credinta in Hristos. Si asa a luat de la Domnul cununa cea nestricacioasa a muceniciei.

Tot in aceasta zi, are loc si:

• pomenirea sfintei Domnina, cea din Cir.
• pomenirea sfintei mucenite Antonina.
• pomenirea sfintilor Marcel si Anton, care prin foc s-au savarsit.
• pomenirea sfintilor mucenici Silvestru si Sofronie, care de sabie s-au savarsit.
• pomenirea sfintilor mucenici Nestorian si Tribimiu, care de sabie s-au savarsit.
• pomenirea sfintilor mucenici Harisie, Nichifor si Agapie, care de sabie s-au savarsit.
• pomenirea cuviosului parintelui nostru Agapie, cel ce a sihastrit in hotarele Manastirii Vatopedului din Sfantul Munte.

Sinaxar 2 Martie: Teodot, episcopul Cirenei, din insula Cipru

Pomenirea sfantului sfintitului mucenic Teodot, episcopul Cirenei, din insula Cipru. Sfantul Mucenic Teodot, nascut in Galatia - Asia Mica, era Episcopul Cirenei din Cipru. In timpul unei persecutii a crestinilor din timpul paganului imparat Liciniu (311-324), Sf. Teodot il marturisea pe Hristos fara oprelisti, cerandu-le paganilor sa lase deoparte idolii si sa se inchine la adevaratul Dumnezeu. Sabin, ighemonul insulei Cipru, a ordonat arestarea episcopului si aducerea sa la judecata. Auzind de porunca ighemonului, episcopul n-a mai asteptat dupa soldati ci s-a dus singur la ighemon, spunandu-i: "Eu, cel pe care-l cauti, sunt aici. Am venit sa-l propovaduiesc pe Domnul Dumnezeul meu." Ighemonul a hotarat sa fie batut fara mila, sa-l suspende de un copac si sa-i scrijeleasca trupul cu obiecte ascutite, dupa care l-a aruncat in inchisoare. Dupa cinci zile, Sf. Teodot a fost dus in fata ighemonului care, a presupus ca dupa atatea chinuri, sfantul a renuntat la credinta lui ca sa nu mai sufere mai mult. Cu toate acestea, Sf. Teodot nu a incetat sa-L proslaveasca pe Hristos. La inceput, l-au pus pe un gratar de fier sub care au aprins un foc; apoi i-au batut cuie in talpi si l-au pus sa mearga. Multi dintre martorii suferintelor martirului au fost atat de impresionati de rabdarea cu care acesta indura chinurile si de inspiratia divina a cuvintelor sale, incat au crezut ei insisi in Hristos. Auzind acestea, Sabin a ordonat sa opreasca tortura si sa-l arunce pe sfant in inchisoare. In timpul Sf. Constantin Cel Mare (praznuit in 21 mai), crestinilor li s-a permis sa-si manifeste credinta si printre cei eliberati din inchisori s-a aflat si Sf. Teodot. Acesta s-a intors in Cirene si dupa doi ani in scaunul episcopiei, a adormit intru Domnul in pace prin anul 326.

Tot in aceasta zi, are loc si:

• pomenirea sfantului mucenic Isihie Sincliticul
• pomenirea sfantului mucenic Cvint, facatorul de minuni.
• pomenirea sfantului mucenic Nestor si a sfantului mucenic Tribimiu.
• pomenirea sfantului apostol Parmena, unul din cei sapte diaconi.
• pomenirea sfantului mucenic Troadiu si a celor impreuna cu dansul, care au patimit mucenicia pe vremea imparatului Decius.
• pomenirea sfintilor mucenici Andronic si Atanasia, care de sabie s-au savarsit.
• pomenirea sfintului parintelui nostru Nicolae, preotul din Plana (Grecia).

Sinaxar 3 Martie: Pomenirea sfintilor Eutropiu, Cleonic si Vasilisc.

Sfintii Mucenici Eutropiu, Cleonic si Vasilisc au fost martirizati in orasul Pontine Amasea (Asia Mica) in anul 308. Fratii dupa sange Eutropiu si Cleonic, erau camarazi cu Vasilisc, nepotul Marelui Mucenic Teodor Tiron. Dupa moartea martirica a Sf. Teodor, ei au ajuns in inchisoare, unde, prin predicile lor au intors multi prizonieri pagani la credinta crestina. Cand l-a torturat pe Sf. Teodor, Publius a pierit rusinos, lovit de mania divina. Asclepiodot a fost ales ca urmatorul conducator al orasului Amaseea si s-a dovedit a fi mai crud decat predecesorul sau. Stiind ca prietenii Sf. Teodor Tiron se aflau in inchisoare, a cerut sa fie adusi in fata lui. Sfintii Eutropiu, Cleonic si Vasilisc si-au marturisit cu tarie credinta in fata noului ighemon. Pentru aceasta au fost crunt batuti, pana li s-a invinetit tot corpul. In timpul suferintelor, Sf. Eutropiu se ruga cu glas tare la Dumnezeu, "Ajuta-ne, Doamne sa putem indura aceste rani pentru cununa muceniciei, asa cum L-ai ajutat pe slujitorul Tau, Teodor."Ca raspuns, Insusi Domnul li s-a infatisat mucenicilor impreuna cu ingerii Sai si cu Sf. Teodor Tiron, spunandu-le: "Priviti, a venit Mantuitorul sa va ajute, ca sa aveti viata vesnica." Soldatii impreuna cu alti martori ai viziunii au fost invredniciti sa vada si ei pe Mantuitorul. Acestia l-au sfatuit pe Asclepiodot sa opreasca torturile. Vazand ca oamenii sunt gata sa se intoarca la adevaratul Dumnezeu, ighemonul a ordonat ca mucenicii sa fie dusi in inchisoare, dupa care l-a invitat pe Sf. Eutropiu la cina, cerandu-i sa se inchine idolilor dar sa ramana crestin in suflet, lucru pe care sfantul l-a refuzat. In ziua urmatoare, mucenicii au fost dusi la un templu pagan si pusi sa se inchine idolilor. Eutropiu s-a rugat lui Dumnezeu: "Doamne, fii cu noi si alunga mania paganilor. Primeste in acest loc sacrificiul nesangeros al Crestinilor, in numele Tau, adevaratul Dumnezeu." Nu bine a terminat rugaciunea si s-a pornit un cutremur care a naruit peretii templului si statuia zeitei Artemis a fost facuta bucati. Toti au fugit din templu de frica sa nu fie prinsi sub daramaturi. In rumoarea cutremurului s-a auzit o voce de sus: "Rugaciunea ta a fost ascultata si in acest loc se va inalta un lacas de rugaciune al crestinilor." Dupa cutremur, ighemonul Asclepiodot si-a revenit greu din soc si a dat ordin sa se bata stalpi in pamant, mucenicii sa fie legati si sa li se toarne pe corp smoala fierbinte. Sfintii au inceput sa se roage lui Dumnezeu si Eutropiu striga catre pagani: "Fie ca Domnul sa intoarca faptele voastre impotriva voastra!" Smoala a inceput sa curga pe langa corpul sfintilor ca apa, arzand corpurile tortionarilor. Martorii vazand acestea, au fugit ingroziti dar ighemonul in rautatea sa a poruncit sa raneasca corpurile sfintilor cu gheare de fier si sa presare ranile cu un amestec de mustar, sare si otet, chinuri pe care sfintii le-au indurat cu deosebita tarie. In noaptea dinaintea executiei lor, sfintii au petrecut in rugaciune iar Domnul le-a aparut din nou si i-a imbarbatat. In dimineata de 3 martie, Sf. Eutropiu si Cleonic au fost crucificati dar Vasilisc a fost lasat in inchisoare. Sf. Vasilisc a fost executat in 22 mai in orasul Komana. Mucenicului i s-a taiat capul si i-au aruncat corpul in rau dar crestinii au gasit moastele si le-au ingropat intr-un camp arat. Mai tarziu s-a construit la Komana o biserica cu hramul Sf. Vasilisc.

Tot in aceasta zi, are loc si:

• pomenirea sfantului sfintitului mucenic Teodoret, care a fost preot in Antiohia.
• pomenirea sfintilor Zenon si Zoil, care in pace s-au savarsit.
• pomenirea preacuvioasei Piamun fecioara, care in pace s-a savarsit.

Sinaxar 4 Martie: Gherasim, cel de la Iordan.

Deprinzandu-se, inca de copil, cu frica de Dumnezeu, cand s-a facut mai mare sfantul Gherasim a imbracat schima monahala si s-a dus departe, in adancul pustiului Tebaidei, pe vremea imparatului Constantin Pogonatul, nepotul lui Eraclie. Acolo a depus atata lupta pentru virtute si s-a apropiat atat de mult de Dumnezeu, incat i se supuneau lui si fiarele cele salbatice. Astfel, el avea pe langa sine un leu care ii slujea si care pe langa toate celelalte slujbe pe care i le facea, mai facea si pe aceea ca ducea la pascut si aducea inapoi catarul care ii cara sfantului apa. Odata, pe cand leul dormea, niste calatori care treceau pe acolo cu camilele lor, vazand catarul pascand singur, l-au luat si l-au legat de camilele lor, pornind mai departe. Spre seara, monahul ce-si facea ucenicia pe langa sfantul Gherasim, vazand ca leul vine singur, s-a mahnit, socotind ca leul a mancat catarul. Si ducandu-se a spus acest lucru sfantului. Iar sfantul Gherasim a poruncit ca mai departe leul sa indeplineasca si slujba catarului. Leul a primit aceasta si tot timpul, cat catarul a fost tinut de negutatorii care-l luasera, purta vasele cu apa pe spinarea lui si alergand cat putea de repede, se silea sa aduca apa. Dar, s-a intamplat ca negutatorii amintiti, la intoarcere, sa apuce pe aceeasi cale. Cand s-au apropiat de raul unde se gasea leul ca sa aduca apa, leul vazand si cunoscand catarul, care urma camilelor fiind legat de ele, napustindu-se cu o saritura neasteptata a inspaimantat pe negutatori si i-a pus pe fuga. Apoi, apucand catarul de capastru, l-a tras dupa sine, iar catarul a tras dupa el toate camilele de care era legat si care la randul lor erau legate una de alta, asa cum este obiceiul, si le-a adus la chilia sfantului. Apoi batand cu coada la usa chiliei, le-a infatisat sfantului ca pe un vanat. Vazand aceasta, sfantul Gherasim, zambind ucenicului sau, a zis: In desert am grait rau despre leu; deci, sa fie mai departe slobod de slujba pe care o savarsea si sa se duca sa petreaca dupa obiceiul sau. Atunci leul, plecandu-si capul, ca si cum ar fi multumit sfantului si-a luat calea catre munte. Si o data pe saptamana venea si se apropia de sfant, plecandu-si capul inaintea lui, ca si cum i s-ar fi inchinat. Dupa ce sfantul Gherasim s-a savarsit din viata, leul a venit din nou sa-si primeasca binecuvantarea. Dar, negasind pe sfant si afland de la ucenicul acestuia despre sfarsitul lui si fiind dus la mormantul sfantului, mai intai a scos aici niste mugete usoare, dar in cele din urma racnind cu multa putere, si-a dat duhul. Astfel mareste Dumnezeu pe cei ce-L slavesc pe Dansul, incat face ca si fiarele sa li se supuna celor ce pastreaza neintinat chipul si asemanarea Sa.

Tot in aceasta zi, are loc si:

• pomenirea sfintilor mucenici Pavel si Iuliana, sora lui.
• pomenirea sfintilor mucenici: Codrat, Acaciu si Stratonic, cei ce au fost mai inainte chinuitori ai sfintilor mucenici Pavel si Iuliana si care de sabie s-au savarsit.
• pomenirea sfantului Grigore episcopul Asului din Anatolia, care a trait la anul 1150 si care in pace s-a savarsit

Sinaxar 5 Martie: Sfantul cuvios mucenic Conon, din Isauria.

Sfantul Conon a trait pe vremea sfintilor apostoli. Era fiul lui Nestor si al Nadei, dintr-un sat numit Vidani. Parintii sai, la vremea cuvenita l-au casatorit, dar el a dorit sa traiasca cu femeia lui in feciorie. Se zice ca insusi arhanghelul Mihail l-a invatat credinta in Hristos, l-a botezat in numele de viata facatoarei Treimi, l-a impartasit cu Preacuratele Taine si i-a dat puterea de a savarsi lucruri minunate. Drept aceea el a plecat si pe femeia lui Ana (caci asa se numea aceasta), sa fie de un gand cu dansul si sa traiasca laolalta in feciorie si a botezat si pe parintii lui, dupa ce i-a adus mai intai la credinta lui Hristos. Apoi, a induplecat pe tatal sau Nestor sa sufere mucenicia pentru Hristos. Pe inchinatorii la idoli care voiau sa aduca jertfa unui demon intunecat si necurat ce se gasea intr-o pestera, i-a facut sa cunoasca pe Dumnezeul tuturor. Sfarsitul sau mucenicesc a fost astfel: cand ighemonul Magnus a venit in tinutul acela, aducand cu sine poruncile imparatesti, sfantul a fost prins si adus inaintea lui, si a fost batut cumplit. Cand multimea a auzit despre aceasta a alergat ca sa scoata pe sfant din mainile ighemonului si sa-l pedepseasca pe acesta pentru fapta facuta. Ighemonul afland aceasta, a fugit; iar multimea dezlegand pe sfant si stergandu-i ranile de sange, l-a adus la casa lui, unde a mai trait doi ani, dupa care s-a mutat catre Domnul.

Tot in aceasta zi, are loc si:

• pomenirea sfantului mucenic Conon, gradinarul.
• pomenirea preacuviosului parintelui Marcu monahul ("Ascetul"), facatorul de minuni.
• pomenirea sfantului mucenic Evloghiu din Palestina.
• pomenirea sfantului mucenic Evlampiu.
• pomenirea sfantului mucenic Arhelau si a celor impreuna cu dansul o suta cincizeci si doi de mucenici, care prin sabie s-au savarsit.
• pomenirea sfantului mucenic Ioan Bulgarul, care a marturisit in Constantinopol, la anul 1784, si care prin sabie s-a savarsit.

Sinaxar 6 Martie: Pomenirea sfintilor marilor mucenici patruzeci si doi

In timpul unui razboi dintre Imparatul Bizantului Teofil (829-842) si saraceni, acestia au reusit sa asedieze orasul Amoreea (in Galicia - Asia Mica) datorita tradarii comandantului de armata Baditses. Amorea a cazut si, odata cu ea, 42 de generali au fost luati captivi si dusi in Siria. In timpul celor sapte ani de incarcerare, acestia au incercat in zadar sa-i convinga pe captivi sa renunte la crestinism si sa accepte credinta islamica. Captivii au rezistat cu tarie la toate ofertele tentante dar si la amenintari. Dupa mai multe chinuri prin care nu au reusit sa franga spiritul crestin al soldatilor, paganii au hotarat sa-i condamne la moarte, sperand sa-i sperie si sa-i convinga inainte de executie. Mucenicii au ramas de neclintit, spunand ca profetii Vechiului Testament aduc marturii despre Hristos, pe cand Mohamed se autointituleaza profet fara nici o dovada. Paganii ii spusera soldatului Teodor urmatoarele: "Stim ca ai lepadat preotia, ai devenit soldat si ai varsat sange in batalii. Nu mai poti nadajdui in mila lui Hristos pentru ca L-ai parasit cu buna stiinta, asa ca trebuie sa-l accepti pe Mahomed." Dar mucenicul le-a raspuns: "Vorbele tale nu sunt adevarate cand spui ca L-am parasit pe Hristos. Mai mult, am parasit preotia pentru nevrednicia mea. De aceea trebuie sa vars sangele meu pentru Hristos, ca sa-mi spal pacatele mele impotriva Lui." Calaii i-au dus pe rand pe fiecare la locul unde li s-a taiat capul si trupurile lor au fost aruncate in raul Eufrat. La slujba de pomenire, acesti sfinti suferitori de patimi sunt numiti astfel: Teodor "Intrutotul Binecuvantat", Calist cel "Neinfrant", Constantin cel "Nepretuit", Teofil cel "Minunat" si Vasois cel "Puternic".

Tot in aceasta zi, are loc si:

• pomenirea cuviosului parintelui nostru Arcadiu.
• pomenirea cuviosului Isihiu, facatorul de minuni.
• pomenirea cuviosului Maxim, care, fiind lovit cu pietre, s-a savarsit din viata.
• pomenirea sfantului Eufrosin, care, fiind adapat cu apa fiarta, s-a savarsit din viata.
• pomenirea aflarii cinstitei Cruci si a sfintelor piroane de catre sfanta Elena, mama sfantului imparat Constantin cel Mare.
• pomenirea sfintilor Iulian si Evul, care de sabie s-au savarsit.

Sinaxar 7 Martie: Pomenirea sfintilor mucenici, care au fost episcopi in Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Capiton si Eterie.

In anul al saisprezecelea al imparatiei lui Diocletian, Hermon, episcopul Ierusalimului, a trimis episcopi la diferite neamuri, ca sa propovaduiasca cuvantul Domnului. Astfel au fost trimisi de el si acesti parinti purtatori de Dumnezeu in tinutul tauroscitilor: Efrem in Scitia, iar Vasilevs in Cherson. Vasilevs ajungand in acea cetate si propovaduind indreptarea vietii si schimbarea credintei paganesti, a fost socotit de cei care locuiau acolo ca vestitor al unui nou fel de vietuire si ca un stricator al obiceiurilor parintesti si al credintei. Pentru aceasta l-au batut si l-au alungat din cetate. Iar el a venit intr-o pestera care se numea Partenon, bucurandu-se pe de o parte si simtind placere ca a fost necinstit pentru Hristos, iar pe de alta parte necajindu-se, amarandu-se si tulburandu-se din pricina invartosarii si ratacirii acelora. In starea aceasta gasindu-se si rugandu-se pentru dansii, a fost chemat iarasi la ei. Caci murind copilul conducatorului lor, care era cel maid e seama om din cetatea aceea, parintii si rudele inmormantand trupul cel neinsufletit si mai ramanand catava vreme la mormant, au vazut pe copil ca intr-un vis stand inaintea lor si zicandu-le: daca vreti sa vin din nou la viata, chemati pe strainul acela pe care l-ati necinstit si crezand in invatatura lui, induplecati-l sa se roage pentru mine. Acestia facand acest lucru si copilul, prin rugaciunile sfantului si cu varsare de apa sfintita, in chipul Botezului, intorcandu-se din nou la viata, parintii lui, impreuna cu toate rudele si cunoscutii au primit credinta in Hristos si au primit toti taina Botezului. Insa cei ce ramasesera in necredinta, atatati de iudei, la manie, au tarat pe sfant pe drumuri si multa vreme fiind tarat si-a dat duhul lui Dumnezeu. Iar fericitul Efrem, propovaduind pe Hristos in locul in care fusese trimis, a fost prins de catre inchinatorii idolilor, i s-a taiat capul. Dupa savarsirea din viata a sfantului Vasilevs, au venit la Cherson, iarasi, Evghenie, Agatodor si Elpidie, care fusesera trimisi deopotriva de episcopul Ierusalimului ca propovaduitori ai neamurilor, ca sa le vesteasca mantuirea. Dar cei ce traiau intru necredinta, ridicandu-se asupra lor si legandu-o laolalta fara de mila si batandu-o cat se poate de crud, i-au omorat la un an de la savarsirea din viata a fericitilor Efrem si Vasilevs, adica tot in ziua a saptea a lunii martie. La multi ani de la aceasta, iarasi a fost trimis aici de la Ierusalim ca episcop, Eterie. Acesta vazand salbaticia si rautatea poporului din Cherson, a plecat la Bizant, ca sa arate imparatului situatia de acolo. Franele imparatiei romanilor le tinea pe atunci marele Constantin. Si gasind la acest imparat intelegerea cuvenita, si paganii fiind alungati din cetate cu puterea imparatului, alti locuitori, barbati binecredinciosi au venit acolo. Cand fericitul Eterie, vrand sa se intoarca la Bizant ca sa multumeasca imparatului pentru cele ce se facuse, pe drum a fost aruncat de pagani in Dunare si acolo si-a gasit sfarsit vietii, ca un mucenic, in ziua a saptea a lunii martie. Dupa aceasta cei din cetatea Chersonului au trimis solie catre marele Constantin si au primit de la el ca episcop pe Capiton. Cand a venit acesta, dreptcredinciosii din Cherson s-au bucurat, dar paganii ii erau protivnici. Acestia, cerandu-i semn, i-au cerut sa intre intr-unul din cuptoarele aprinse care se gaseau la ei si apoi sa iasa nevatamat si neaprins. Episcopul, imbracandu-se cu sfintele vesminte si punandu-si omoforul, a facut semnul crucii si a intrat in cuptor, unde ramanand timp indelungat, a iesit nears, avand felonul plin de carbuni de foc. Si toti aproape ingrozindu-se de minunea aceasta dupa ce au primit credinta in Hristos au fost botezati.
Sfantul s-a mutat fericit din viata in ziua a douazeci si doua a lunii decembrie.

Tot in aceasta zi, are loc si:

• pomenirea sfintilor Nestor si Arcadie, episcopii Trimitundei, care cu pace s-au savarsit.
• pomenirea Cuviosului parintelui nostru Pavel cel simplu, ucenicul sfantului Antonie cel Mare.
• pomenirea sfantului Efrem, patriarhul Antiohiei, care in pace s-a savarsit.

Sinaxar 8 Martie: Teofilact Marturisitorul, episcopul Nicomidiei.

Fericitul Teofilact se tragea de fel din partile Rasaritului. Si petrecandusi viata cu bine inca de copil, mai tarziu, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, a plecat de acolo si a venit la Constantinopol. Aici, el s-a imprietenit, cu timpul, cu cel ce se gasea mai mare peste slujitorii de taina ai palatului imparatesc, si a fost primit si el in slujba lor. Iar acesta era Tarasie, marea podoaba a Ortodoxiei. Cand Tarasie, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales in scaunul de la Constantinopol, dupa ce Pavel Cipriotul s-a retras din scaun de bunavoie, atunci a fost intocmai ca si cum lumina ar fi fost pusa cu adevarat in sfestnic. Minunatul arhiereu a zidit indata o manastire, langa intrarea in Marea Neagra si printre alte fapte pe care le-a mai facut a tuns in monahism si pe cuviosul Teofilact si pe Mihail, care mai inainte fusesera mireni si care impodobisera lumea in care traisera pana atunci, atat cu faptam cat si cu cuvantul. Mai tarziu arhiereul vazand virtutea plina de stralucire a celor doi barbati si propasirea lor continua in Hristos, a trimis dupa ei si i-a asezat indata in casa de rugaciuni pe care o zidise. Dar nu a trecut multa vreme si Mihaila fost facut episcop in Sinada, iar cinstitul Teofilact in Nicomidia. Cat de multe au fost faptele bune pe care le-a savarsit cuviosul Teofilact o arata lucrurile insesi: sfintele biserici cladite de dansul, spitalele, ajutorarea vaduvelor si a orfanilor si nemasurata lui milostenie. Caci atat de dedat slujirii semenilor lui era acest mare urmator al lui Dumnezeu incat umpland cate un vas cu apa calduta spala si stergea cu insasi mainile sale pe betegi, pe schiopi si pe cei cu madularele ranite. Cand marele Tarasie a parasit viata aceasta, dupa ce a stralucit nouasprezece ani in arhierie a urmat pe scaunul patriarhal Nichofor cel preaintelept. Atunci s-a intamplat ceva deosebit de urat: Leon cel urator de Hristos, punand mana pe sceptrul imparatiei, a pornit de indata, ticalosul, la nimicirea sfintelor icoane. Si lucrul acesta dansu-se pe fata, marele Nichifor, trimitand dupa cei mai de seama dintre arhierei si luand cu sine pe Emilian al Cizicului, pe Eftimie al Sardelor, pe Iosif al Tesalonicului, pe Eudoxie al Amoreii, pe Mihail al Sinadelor si impreuna cu altii si pe fericitul Teofilact, a venit impreuna cu el la nelegiuitul si apostatul imparat, punandu-i inainte multe leacuri de vindecare din dumnezeiestile Scripturi. Dar acela, intocmai ca o aspida ce-si astupa urechile, nu a voit sa inteleaga cele graite de ei; ci, nesocotind toate acesta, sustinea cu darzenie credintele lui desarte de mai inainte. Ceilalti arhierei vazand aceasta, au tacut. Numai fericitul Teofilact, indreptandu-si cuvantul catre imparat, i-a zis: stiu ca dispretuiesti bunatatea si indelunga- rabdare a lui Dumnezeu. Dar va veni asupra ta, fara de veste, cumplita nenorocire si distrugere intocmai ca furtuna si nu vei avea pe nimeni care sa te scape. Auzind acestea imparatul s-a umplut de manie si a poruncit ca toti sa fie alungati in surghiun: dumnezeiescul Nichifor in insula Tasos; fericitul Mihail al Sinadelor in Eudochia si ceilalti in alte parti. Iar pentru de trei ori fericitul Teofilact a poruncit sa fie trimis in surghiun in Strovilon (care este o cetate de aparare in garnizoana chiveriotilor si se gaseste langa mare). In aceasta petrecand acest fericit marturisitor timp de treizeci de ani si rabdand cu staruinta toate suferintele in acest pamant strain, s-a mutat catre Domnul. Iar dupa catava vreme incetand erezia si Ortodoxia stralucind din nou, in timpul binecredincioasei imparatese Teodora si al preasfintitului patriarh Metodie, cinstitele moaste ale preacuviosului parintelui nostru Teofilact au fost aduse din surghiun si au fost asezate in Nicomidia, in biserica cea zidita de dansul.

Tot in aceasta zi, are loc si:

• pomenirea cuviosului parintelui nostru Pavel Marturisitorul, cel din Plusaida.
• pomenirea sfantului apostol Ermis, despre care aminteste apostolul Pavel in Epistola catre Romani.
• pomenirea sfantului mucenic Dion, care de sabie s-a savarsit.
• pomenirea preacuviosului Dometie, care de sabie s-a savarsit.

Sinaxar 9 Martie: Pomenirea sfintilor patruzeci (40) de mucenici

Cei patruzeci de mucenici, desi erau de obarsie din diferite locuri, faceau parte din aceeasi ceata ostaseasca. Ei au fost prinsi din pricina marturisirii credintei in Hristos si au fost dusi la cercetare. Dar nelasandu-se induplecati sa jertfeasca idolilor, mai intai au fost loviti cu pietre peste fata si peste gura, dar pietrele in loc sa-i atinga pe ei, se intorceau si loveau pe cei ce le aruncau. Apoi au fost osanditi, in vreme de iarna, se petreaca toata noaptea in mijlocul unui lac, care se gasea in apropierea Sevastiei. Pe cand se gaseau in mijlocul apei, unul dintre ei, care iubea mai mult viata, iesind din lac, a alergat la o baie din apropiere, dar de indata ce a fost atins de caldura de acolo, s-a topit cu totul. Unul dintre ostasii care erau de paza acolo insa a intrat laolalta cu sfintii in lac si l-a inlocuit pe cel plecat, vazand in noapte pe sfinti inconjurati de lumina si cununi, pogorandu-se din cer asupra fiecaruia dintre ei. Iar cand s-a facut ziua, sfintii care erau lesinati, de abia se mai vedeau sufland. Atunci li s- au frant fluierele picioarelor si au luat cununile muceniciei. Cat de placuta s-a cunoscut a fi moartea pentru acestia si cat de dorita sa fie imbratisata se poate vedea si din urmatoarea imprejurare. Dupa zdrobirea fluierelor picioarelor, unul dintre ei, care din pricina varstei mai tinere si a puterii trupesti mai sufla inca, a fost lasat la o parte de tiran, socotind ca acesta poate il va indupleca sa-si schimbe gandul. Dar mama lui, care in tot timpul cat mucenicii patimisera, ramasese pe langa el, vazand acum pe fiul ei, care era mai tanar decat toti ceilalti, se temea ca nu cumva tineretea si dragostea de viata sa-i insufle in cele din urma teama si sa se arate nevrednic de ceata si de cinstea celorlalti. De aceea aceasta sta incremenita si cu trupul si cu privirea, uitandu-se la el, in starea in care se gasea, dandu-i curaj si intinzandu-si mainile, in cele din urma si zicand: Fiul meu preadulce, mai rabda putin, ca sa ajungi cu adevarat si fiu al Tatalui celui din ceruri. Nu te infricosa de chinuri, caci, iata, Hristos Dumnezeu iti sta tie intr-ajutor. Nu vei mai intalni mai departe nici o neplacere, nici o durere; toate acelea au trecut, pe toate le-ai invins cu vitejia ta; dupa acestea va fi numai bucurie, desfatare, odihna si veselie, din care te vei impartasi imparatind impreuna cu Hristos si vei fi rugator pe langa Dansul, pentru mine, mama ta. Dupa ce sfintilor li s-au zdrobit fluierele picioarelor, ei si-au dat sufletele in mana lui Dumnezeu. Iar slujitorii tiranului aducand niste carute si incarcand in ele sfintele lor trupuri le-au pornit catre tarmul unui rau, care trecea prin apropiere. Si vazand ca tanarul acela, al carui nume era Meliton, mai sufla inca, l-au lasat sa traiasca mai departe. Cand mama lui a vazut insa ca ramane singur, a socotit ca lucrul acesta inseamna ceva mai mult decat moartea ei si a fiului ei. De aceea, netinand seama ca este femeie slaba si inabusindu-si in suflet toata durerea de mama, a luat pe fiul ei pe umeri si a pornit cu el dupa carutele cu trupurile sfintilor, intocmai ca o viteaza, socotind ca numai atunci fiul ei va trai cu adevarat, cand l-ar vedea si pe el mort si parasit impreuna cu ceilalti. Dar, in timp ce-l purta astfel pe umere, acesta si-a dat si el duhul. Si atunci mama simtindu- se eliberata de griji, s-a bucurat mult si sufletul ei a saltat in chip placut de sfarsitul fiului ei. Si ducand trupul neinsufletit al iubitului ei fiu pana la locul unde se gaseau trupurile sfintilor, l-a pus deasupra lor si l-a numarat cu toate celelalte, pentru ca nici macar trupul, al carui suflet pornise sa se innumere laolalta cu sufletele celorlalti, sa nu se deosebeasca de trupurile lor. Iar slujitorii aceia ai vrajmasului, aprinzand un foc mare, au ars trupurile sfintilor. Apoi, pentru ca nu cumva crestinii sa poata lua moastele lor, le-au aruncat in rau. Dar acolo, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, s-au strans cu toate laolalta intr-o surpatura, de unde fiind scoase de mainile crestinilor, ne-au fost daruite noua ca o bogatie de neinstrainat.

Tot in aceasta zi, are loc si:

• pomenirea sfantului mucenic Urpasian.
• pomenirea sfantului Cezarie, fratele sfantului Grigore Teologul.
• pomenirea sfintilor mucenici: un bunic, o bunica, un tata, o mama si doi copii, care de sabie s-au savarsit.

Sinaxar 10 Martie: sfantului mucenic Codrat, cel din Corint, si a celor impreuna cu dansul: Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton si Crescent.

In timpul unei persecutii impotriva crestinilor, in secolul al III-lea, o crestina evlavioasa cu numele Rufina a fugit din Corint sa se ascunda in munti, ca sa scape de urmaritori. Acolo a nascut un fiu, Codrat, dupa care ea a murit. Prin grija Domnului, copilul a fost tinut in viata, fiind hranit in mod miraculous: un nor aparea deasupra lui si ii picura roua dulce in gurita. Sf. Codrat si-a trait copilaria si tineretea in salbaticie. In adolescenta el a cunoscut niste crestini de la care a invatat despre adevarata credinta. Codrat a studiat gramatica si arta medicinii, avand mare succes. Dar, cel mai mult timp si-l petrecea in singuratate, prin munti, in rugaciune si meditatie la Dumnezeu. Anii treceau si multi prieteni si ucenici il cautau pentru un cuvant de invatatura. Printre acestia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent si multi altii. Din porunca paganului imparat Decius (249-251), prefectul militar Iason a sosit la Corint ca sa tortureze si sa ucida pe crestini. Fiind cel mai in varsta dintre ei, Sf. Codrat a vorbit in numele tuturor, aparand cu demnitate credinta in Hristos Mantuitorul, dupa care a fost supus torturii. In ciuda suferintelor inumane, el ii incuraja pe altii, spunandu-le sa nu le fie frica si sa-si apere cu tarie credinta. Iason, vazand ca nu-i poate convinge pe nici unul sa se lepede de Hristos, i-a aruncat pe toti la fiarele salbatice sa fie sfasiati de vii. Insa fiarele nu s-au atins de ei. Atunci, Iason a dat ordin sa-i lege de picioare la trasuri si sa-I traga prin tot orasul si multi oameni din multime aruncau in martiri cu pietre. In cele din urma acestia au fost condamnati la decapitare cu sabia. La locul executiei, acestia au cerut putin ragaz pentru rugaciune si unul cate unul si-au plecat capetele sub sabie.
Discipolii sfantului Codrat care au mai ramas, au suferit si ei pentru Hristos: un alt Dionisie a fost injunghiat noaptea; Victorin, Victor si Nichifor au fost zdrobiti intr-o presa mare de piatra; lui Claudiu i s-au taiat mainile si picioarele; Diodor a fost aruncat in foc; Serapion a fost decapitat iar Papiu si Leonid au fost inecati in mare. Luand exemplul lor, multe femei crestine au ales sa sufere de buna voie pentru Hristos.

Tot in aceasta zi, are loc si:

• pomenirea preacuvioasei maicii noastre Anastasia patriciana.
• pomenirea sfantului Marcian, care cu lemne fiind lovit s-a savarsit din viata.
• pomenirea sfantului mucenic Mihail din Agrafa, cel ce a marturisit in Tesalonic in anul 1544, care prin foc s-a savarsit.

RECOMANDAM

VA RECOMANDAM

Website-uri similare

RECLAMA TA