Home         Oferim publicitate         Firme pe internet         Anunturi pe internet         Login

RECOMANDAM


PUBLICITATE



MENIU RAPID


Conducerea statului


TOP PORTAL


TOP MOTOR CAUTARE


SANATATE SFATURI


RECOMANDAM


Sarbatori religioase la crestini august 2010

Sinaxar, august 2010, vietile sfintilor: Pomenirea Cuviosului si de Dumnezeu purtatorului Parintele nostru Nifon, arhiepiscopul Constantinopolului, care a pustnicit in sfanta Manastire Dionisiu din sfantul Munte Athos, in anii de la Hristos 1460 ; Pomenirea Sfintilor Mucenici Fotie si Anichit. ; Pomenirea mutarii moastelor Preacuviosului Parintelui nostru Maxim Marturisitorul. ; Inainte-praznuirea Adormirii Maicii Domnului.; Pomenirea Sfantului Prooroc Miheia (Miheea). ; Cinstita Adormire a Preamaritei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria. ; Pomenirea aducerii Icoanei celei nefacute de mana a Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, din cetatea Edesei, in pazita de Dumnezeu imparateasa cetatilor a Constantinopolului. ; Pomenirea Sfantului Sfintitului Mucenic Miron. ; Pomenirea Sfintilor Mucenici Flor si Lavru. ; Pomenirea Sfantului Marelui Mucenic Andrei Stratilat si a celor ce s-au savarsit impreuna cu dansul doua mii cinci sute nouazeci si trei de ostasi. ; Pomenirea Sfantului si Maritului Prooroc Samuel.

Sinaxar 11 august: Pomenirea Cuviosului Nifon

Sfinti ai bisericii Ortodoxe - icoana - Cuviosul si de Dumnezeu purtatorul Parintele nostru Nifon, arhiepiscopul Constantinopolului, care a pustnicit in sfanta Manastire Dionisiu din sfantul Munte Athos, in anii de la Hristos 1460. Acest Sfant Nifon s-a nascut in Tesalonic din parinti binecredinciosi si de bun neam: mama lui, Maria, era din aceasta cetate, iar tatal sau, Daniel, se tragea din Dalmatia. Asezati in Tesalonic, parintii sfantului au avut trei copii: Dimitrie, Nicolae si Maria. Dupa moartea tatalui, fiul cel mare, Dimitrie, a fost luat la curtea domnitorului Tesalonicului, iar cel de al II-lea, Nicolae, a fost dat la invatatura cartilor sfinte, dovedind multa silinta, incat la varsta de 12 ani stia toata randuiala slujbelor bisericesti, se indeletnicea cu citirea sfintelor carti si dorea sa-si adanceasca cunostintele. Pentru aceasta, curand, fara stirea dascalului si a maicii sale, a urmat pe un monah invatat, numit Iosif, cu care a ajuns la Epidar, unde a ramas alaturi de vestitul pustnic Antonie, care nu dupa multa vreme l-a tuns in calugarie, dandu-i numele Nifon.
Dupa moartea pustnicului Antonie, calugarul Nifon, plin fiind de ravna invataturii si auzind ca in cetatea Iarda este un dascal foarte invatat, numit Zaharia, a ajuns ucenic al acestuia. Iar cand, dupa luarea Constantinopolului de catre turci la 1453, dascalul Zaharia a fost hirotonit episcop, calugarul Nifon s-a dus la Sfantul Munte Athos, asezandu-se la inceput in Manastirea Pantelimon. Insa dupa o vreme s-a mutat in pestera Krughi, unde a pustnicit, desavarsindu-se in invataturile sfinte.
De acolo a fost chemat de intaistatatorul Lavrei celei mari a Sf. Atanasie ca dascal. Dupa multa vreme, cunoscand ca in Manastirea Dionisiu, cu hramul Sfantului inaintemergator si Botezator Ioan, se afla multi imbunatatiti monahi, s-a mutat acolo, unde a imbracat ingerescul chip al schimniciei si a fost hirotesit, dupa canoane, citet si ipodiacon, iar apoi hirotonit ierodiacon si ieromonah. Nevoindu-se mai mult cu cele duhovnicesti, cu privegherile, cu rugaciunea si cu dragostea fata de toti, Sf. Nifon a ajuns curand a fi in adevar luminator nu numai al Manastirii Dionisiu ci si al intregului Sfant Munte Athos, incat puterea intelepciunii lui ajunsese vestita si in cetatea Tesalonicului.
De aceea, dupa moartea mitropolitului Partenie al Tesalonicului, soborul episcopilor si al clericilor alesera ca mitropolit al Tesalonicului pe Sfantul Nifon, care cu toata impotrivirea lui a trebuit sa primeasca. Aici Sfantul Nifon a propovaduit prin alese cuvinte dogmele Bisericii si indemna pe cei bogati sa ajute pe cei neputinciosi si pe cei bolnavi, de care sfantul purta deosebita grija, chiar daca erau de alta lege, Vestea despre puterea cuvantului si despre faptele Sfantului Nifon s-a raspandit atat de repe-de si de departe, incat cand, dupa doi ani, a murit patriarhul Constantinopolului, Sfantul Nifon a fost facut patriarh al Constantinopolului si a toata lumea. Insa nu dupa multa vreme, la uneltirile unor clerici, Sfantul Nifon a fost izgonit de puterea imparateasca din Patriarhie la Manastirea Sozopoli. Dar dupa doi ani a fost din nou urcat in scaunul de patriarh al Constantinopolului; insa dupa scurta vreme, la uneltirile unora, imparatul a surghiunit pe Sfantul Nifon in cetatea Adrianopol, unde petrecea pazit de ostasi.
Vestea despre Sfantul Nifon s-a raspandit pana departe, incat, auzind cele despre sfantul, domnitorul Tarii Romanesti, Radu cel Mare (1496-1508) dorind sa-l vada, a capatat, aflandu-se la Constantinopol pentru plata tributului, invoirea inaltei Porti sa viziteze pe Sfantul Nifon la Adrianopol. Fiind in fata sfantului, domnitorul Radu cel Mare grai: "Eu, Stapane Sfintite, doream foarte mult sa ma invrednicesc a vedea fericita ta fata. Slava lui Dumnezeu ca m-am invrednicit a dobandi aceasta astazi; sunt mahnit insa de ispitirile ce patimesti". Sfantul Nifon ii raspunse: "Preastralucite Domn, prin multe necazuri ni se cade noua sa intram in imparatia cerurilor, caci zice Domnul ca se cade sa suferim primejdiile acestei vieti cu bucurie". Acestea si altele asemenea auzind domnitorul Radu cel Mare zise: "Ma rog Arhieriei tale sa vii in Tara Romaneasca sa ne inveti pe noi, caci cu totul suntem lipsiti de duhovniceasca invatatura si de pastor invatator; acolo te vei odihni si toti te vor primi cu bucurie. Da-mi cuvantul si voi mijloci la Poarta a ti se da voie". Si, sfantul invoindu-se, l-a luat domnitorul Radu cel Mare cu sine si l-a dus in Tara Romaneasca, la anul 1504, unde toti l-au primit ca pe un Apostol al lui Dumnezeu. Atunci domnitorul Radu i-a zis:
"Te avem pe tine povatuitor si pastor al nostru, ca sa ne povatuiesti pe noi pe calea mantuirii, si sa ai stapanire asupra lucrurilor bisericesti, si orice vei porunci, se va face". "Ma rog, raspunse Sf. Nifon, ca orice voi face spre indreptare sa primiti cu bucurie; iar insuti de vei gresi, sa primesti duhovniceasca mea sfatuire, pentru ca daca poporul va vedea ca domnul tarii primeste indreptare de pocainta, si el cu inlesnire se va indrepta; si, dimpotriva, daca domnul tarii va calca legile si va defaima sfintele canoane, atunci se va face tuturor mare cadere". Apoi preainteleptul Nifon a poruncit sa se adune in sobor toti preotii, egumenii manastirilor si boierii divanului domnesc, carora le-a vorbit indemnandu-i la faptele cele bune. Iar puterea cuvantului sau si intelepciunea sa cea mare atat au miscat inimile celor de fata incat toti au primit invatatura cu bucurie si au hotarat a-si indrepta naravurile. Dupa aceea Sfantul Nifon a hirotonit episcopi, carora le-a dat toate randuielile treptei lor de episcopi, sfatuindu-i sa se ingrijeasca de turma lui Hristos.
In vremea aceea un boier din Moldova, rau naravit si facand multe rele, a fugit din tara Moldovei in Tara Romaneasca cu femeia si cu copiii sai. Aici, imprietenindu-se cu domnitorul Radu cel Mare, a voit sa-si ia alta sotie, pe sora domnitorului Radu cel Mare, care, cu toate ca stia ca acela este insurat, s-a invoit la aceasta, nesocotind legile parintilor sai si canoanele Bisericii. Afland una ca aceasta, din plangerea femeii dintai a aceluia, Sfantul Nifon a chemat pe boierul moldovean si cu blandete l-a sfatuit sa lase femeia cea luata fara lege si sa se intoarca la sotia sa cea dupa lege. Boierul moldovean a mers si s-a plans domnitorului Radu cel Mare, cautand sa-l intarate a izgoni pe Sfantul din Tara Romaneasca. Atunci Sfantul Nifon, netemandu-se de amenintari, s-a dus la domnitor si, aratandu-i scrisoarea femeii celei dupa lege a boierului moldovean, i-a deschis Legea dumnezeiasca si i-a aratat ca nu se cade sa defaime cele randuite de dumnezeiestile canoane. Dar domnitorul Radu cel Mare, lasand la o parte evlavia ce aratase mai inainte, s-a pornit cu salbaticie impotriva Sfantului Nifon, invinuindu-l ca a calcat predaniile si randuielile tarii si poruncindu-i sa plece din Tara Romaneasca.
Atunci Sfantul Nifon a mers la biserica, unde a poruncit sa se stranga tot poporul, pe care invatandu-l indestul, s-a imbracat in vesmintele arhieresti si a afurisit atat pe boierul moldovean cel fara de lege cat si pe cei ce il ajutasera la savarsirea acelei faradelegi. Apoi a proorocit cate aveau sa se intample Tarii Romanesti si cum au sa moara de moartea cea rea si domnitorul Radu cel Mare si boierul moldovean, sfarsindu-se in faradelegea lor. Dupa aceea asezand vesmintele arhieresti pe sfanta masa a iesit din biserica.
Auzind acestea domnitorul Radu cel Mare a dat porunca in tot orasul ca nimeni sa nu socoteasca pe Sfantul Nifon ca arhiereu si nici sa-i dea cinste si cautare; caci cel care-i va da paine sau altceva, ori il va primi in casa sa isi va pierde viata, iar averea lui va trece pe seama domniei. Iar Sf. Nifon s-a dus la marginea unui sat, intr-o cascioara mica, unde un fiu duhovnicesc al sau, Neagoe, din familia Basarabestilor, il hranea pe ascuns. Atunci voievodul Radu cel Mare, mustrat de cuget si temandu-se a nu veni asupra lui vreun rau pentru aceasta fapta, a mijlocit sa fie adus Sfantul Nifon din nou la palatul domnesc, unde domnitorul si-a cerut iertare prin fagaduinti de multe daruri. Sfantul insa cunoscand viclesugul domnitorului nu i-a dat iertare si a plecat de la el repetand aceeasi proorocie ce rostise in biserica.
Plecand din Tara Romaneasca, Sfantul Nifon s-a dus impreuna cu doi ucenici ai sai, Macarie si Ioasaf, mai intai in Macedonia, apoi in Pelotonia, si de acolo in Sfantul Munte Athos, la Manastirea Vatoped, unde a fost primit cu multa evlavie. Iar din Manastirea Vatoped, Sfantul Nifon a trecut ca un necunoscut in Manastirea Dionisiu, unde s-a supus la cele mai de rand ascultari, nefiind cunoscut de fratii din manastire decat tarziu prin aratare ingereasca. Si facand multe minuni Sfantul Nifon si-a dat obstescul sfarsit in Manastirea Dionisiu, la 11 august 1508.
Ajungand domnitor, Neagoe Basarab, care fusese fiu de spovedanie al Sfantului Nifon, a trimis la Sfantul Munte Athos o delegatie ca sa aduca in Tara Romaneasca moastele Sfantului Nifon "ca sa curateasca greseala Radului si a altora, care facuse rau sfintiei sale". Dezgropand trupul Sfantului Nifon si asezandu-l in cosciug de lemn, delegatia trimisa de Neagoe Basarab, impreuna cu cativa calugari din Manastirea Dionisiu si cu mitropolitul Neofit de Anchialos, l-au adus in Tara Romaneasca, unde l-au dus cu alai mare la Manastirea Dealului si l-au asezat deasupra mormantului lui Radu cel Mare. In tot timpul noptii in Manastirea Dealului s-au facut rugaciuni pentru iertarea pacatelor domnitorului Radu cel Mare; iar in revarsatul zorilor Neagoe Voda, care era partas la rugaciune a vazut in atipeala iertarea lui Radu Voda.
Dupa ce au fost tinute mai multe zile pentru inchinarea poporului, moastele Sf. Nifon au fost asezate in sicriu de argint poleit cu aur si infrumusetat cu pietre scumpe si cu smalt si inapoiate la Manastirea Dionisiu din Sf. Munte Athos. Calugarii de la Manastirea Dionisiu au daruit cu bucurie lui Neagoe Basarab capul si o mana din moastele Sfantului Nifon, care au fost asezate in Manastirea zidita de Neagoe Basarab la Curtea de Arges.

Tot in aceasta zi, are loc si:

  • pomenirea Sfantului Mare Mucenic Evplu diaconul.
  • pomenirea tarnosirii cinstitei si infrumusetatei case si dumnezeiesti biserici a Preasfintei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu, numita Eleusa.
  • pomenirea Icoanei celei nefacuta de mana a Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
  • pomenirea Sfintilor Mucenici: Neofit, Zinon, Gaie, Marcu, Macarie si Gaian, care s-au savarsit prin foc. Se face soborul lor la locasul sfintilor si maritilor doctori fara de arginti Cosma si Damian.

Sinaxar 12 august: Pomenirea Sfintilor Mucenici Fotie si Anichit.

Sfinti ai bisericii Ortodoxe - icoana - Sfantul mucenic Anachit. Acesti sfinti au trait si patimit in zilele imparatului Diocletian (304). Sfantul Fotie era nepot al Sfantului Anichit. Si facand Diocletian in Nicomidia cuvinte impotriva crestinilor, fiind de fata tot sfatul, si punand la mijloc multime de unelte de chinuri, se lauda ca va chinui pe cei ce vor chema numele lui Hristos, si ca va izgoni pe crestini din tot locul, si hulea foarte impotriva slavei Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu. Fiind de fata si Sfantul mucenic al lui Hristos Anichit, nu s-a spaimantat de infricosarile tiranului, ci s-a marturisit cu indrazneala ca este crestin, ocarand ratacirea idolilor, si zicand ca sunt surzi si nesimtitori, cei ce se inchina lor si-i cinstesc. Pentru aceste cuvinte a fost batut cu vine de bou, pana cand i s-a rupt carnea si i se vedeau oasele. Dupa aceea au dat drumul asupra lui unui leu, de care sfantul s-a spaimantat. Dar leul apropiindu-se de dansul, se arata mai bland de cum ar fi fost o oaie, si ca si cum i-ar fi fost mila de sfantul, stergea ca si cu un burete cu piciorul sau cel drept, sudoarea ce curgea pe obrazul sfantului de frica. Atunci, mucenicul multumind lui Dumnezeu, la sfarsitul rugaciunii sale, s-a facut cutremur si de cutremur a cazut idolul lui Iraclie si s-a facut ca praful; si a cazut si o parte a cetatii Nicomidiei, omorand pe multi din elini. Pentru aceasta a fost mult chinuit, dar ramanand nevatamat, nepotul sau Fotie, a alergat la sfantul, il imbratisa, tata si unchi numindu-l. Iar imparatul a poruncit ca amandoi sa fie chinuiti in toate chipurile pana ce vor muri. Si dupa multe chinuri, cei doi sfinti au fost bagati intr-un cuptor cu foc si acolo isi primira sfarsitul chinurilor si cununile biruintei, insa se spune ca, atunci cand au fost scosi afara din cuptor, erau intregi, nefiind arsi de foc nici la par.

Tot in aceasta zi, are loc si:

  • pomenirea Sfintilor Mucenici Pamfil si Capiton.
  • pomenirea Preacuviosilor Serghie si Stefan, care cu pace s-au savarsit.
  • pomenirea Cuviosului Palamon, care cu pace s-a savarsit.
  • pomenirea Sfintilor doisprezece Mucenici cei din ostasii criteni, care de sabie s-au savarsit.
  • pomenirea Cuviosului Castor, care cu pace s-a savarsit.
  • pomenirea Sfintilor treizeci si trei de Mucenici cei din Palestina, care prin foc s-au savarsit.

Sinaxar 13 august: Pomenirea mutarii moastelor Preacuviosului Maxim.

Sfinti ai bisericii Ortodoxe - icoana - Preacuviosul Parintele nostru Maxim Marturisitorul. Sfantul Maxim a trait pe vremea raucredinciosului imparat Consta, nepotul lui Iraclie, si era filozof desavarsit. Impodobindu-se cu intelepciunea, toate avutiile sale lasandu-le fratelui sau, s-a facut monah. Iar vazand cum crestea eresul monotelitilor (adica al celor ce marturisesc o singura voie in Domnul nostru Iisus Hristos), s-a aprins de dumnezeiasca ravna, si s-a dus la Roma, unde a induplecat pe Sfantul Martin, papa, ca sa adune un Sinod local, si sa-i anatematizeze pe cei care cugetau acel eres, impreuna si pe incepatorul lui. Si a alcatuit Sfantul Martin si carti impotriva acelui eres. Iar imparatul fiind instiintat de aceasta, a trimis ca sa-l aduca in cetatea Constantinopolului, si l-a infatisat inaintea judecatii sale. Iar sfantul pe ereticii ce se adunasera acolo i-a rusinat cu cuvantul adevarului pe toti biruindu-i. Dupa aceasta a fost izgonit in Tracia, taindu-i-se mana dreapta si limba. De acolo, impreuna cu doi ucenici ai sai a fost trimis in partile Laziei, insa si acolo cu Duhul lui Dumnezeu marturisea si scria; fiindca se spune ca dupa taierea limbii i s-a facut cu minune dumnezeiasca limba la loc si a vorbit curat cat a trait. Apoi, la adanca batraneti, s-a dus catre Domnul. Iar pomenirea lui se face in ziua de 21 ianuarie..


Tot in aceasta zi, are loc si:

  • pomenirea celei de-a pururea si a tot fericitei imparatese Irina, ctitora a cinstitei Manastiri a Pantocratorului Mantuitorului Hristos, care primind sfantul si ingerescul chip s-a numit Xeni monahia.
  • pomenirea Cuviosului Dositei ascultatorul.
  • pomenirea Cuviosului si purtatorului de Dumnezeu Parintele nostru Dorotei de Gaza.
  • pomenirea Sfintei Evdochia imparateasa, care cu pace s-a savarsit.
  • pomenirea cuviosului Parintelui nostru Serida, egumenul Manastirii din Gaza care cu pace s-a savarsit.
  • pomenirea Sfantului Mucenic Coronat, care de sabie s-a savarsit.
  • pomenirea Sfantului Tihon de Zadonsk, episcop de Voronej.

Sinaxar 14 august: Inainte-praznuirea Adormirii Maicii Domnului. Pomenirea Sfantului Prooroc Miheia (Miheea).

Sfinti ai bisericii Ortodoxe - icoana - Sfantul Prooroc Miheia (Miheea). Acest prooroc era feciorul lui Ioram, nascut in locul ce se zice Morati, din neamul lui Efrem, si a proorocit 84 de ani, inainte de venirea lui Hristos cu 660 ani. El a mustrat pe Ahav, imparatul Samariei, pentru multele si deosebitele lui pacate, si pentru aceasta era urat de catre acela. Stiind aceasta proorocul, s-a departat si petrecea mai mult in munti. Dupa ce a murit Ahav, Proorocul Miheia a fost omorat de Ioram, feciorul lui Ahav, prin spanzurare, caci il mustra pentru paganatatile lui si ale parintilor lui. Si, murind, a fost ingropat in pamantul lui Morati, langa movila lui Enachim.








Tot in aceasta zi, are loc si:

  • pomenirea aducerii moastelor Preacuvioasei Maicii noastre si Mucenitei Evdochia.
  • pomenirea Sfantului Mucenic Tatuil, care spanzurat s-a savarsit.
  • pomenirea Sfantului Sfintitului noul Mucenic si intocmai cu Apostolii Cosma (Etolianul), care a marturisit in Albania la anul 1778 si care prin sugrumare s-a savarsit.

Sinaxar 15 august: Cinstita Adormire a Preamaritei Fecioarei Maria.

Sfinti ai bisericii Ortodoxe - icoana - Cinstita Adormire a Preamaritei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria. Cand a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai inainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea ingerului, mutarea sa cea de pe pamant. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dansa, a zis: "Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvantul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare". Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab in Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a intamplat atunci un lucru minunat. Cand s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si inchinaciunea ce se cadea catre Stapana, ca si cum ar fi fost niste slugi insufletite.
Dupa rugaciune s-a intors acasa, si indata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzand multe lumanari si multumind lui Dumnezeu si chemand rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de ingroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis ingerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre incredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stalpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plans cu tanguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tanguire, s-au rugat sa nu ramana sarace de dansa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutandu-se la ceruri, nu numai pe dansele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina intristarea cea mare cu cuvinte mangaietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele cate unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dansa le era hrana.
Si vorbind ea acestea si invatand, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Intre care erau si de Dumnezeu inteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre dansa: "Noi, o, Stapana, stiindu-te in lume, ca si cu singur Stapanul nostru si Dascalul ne mangaiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? Insa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plangem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca intr-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra ta randuite". Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dansii: "Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plangere, ci-mi ingrijiti trupul, precum eu il voi inchipui pe pat".
Cand s-au savarsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care cazand la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a inchinat si deschizandu-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicand: "Bucura-te Maica Vietii, implinirea si incheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamant nu L-am vazut, insa pe tine vazandu-te, mi se parea ca pe Dansul Il vad".
Dupa aceasta, luand Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a inchipuit preacuratul sau trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pasnica ei petrecere, si i-a umplut si pe dansii de binecuvantarea ei. Si asa in mainile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.
Si indata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au indreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a inceput Petru cantarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii mergeau inainte cu faclii si cu cantari, petrecand spre mormant trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si ingerii cantand si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.
Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitand pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul in care zacea trupul cel de viata incepator, si a-l lepada pe dansul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungand pe indraznetii si obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-insii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfant pat, l-a lipsit si de amandoua mainile, care au ramas spanzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezand din tot sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. In acelasi chip si cei ce orbisera, crezand si punand asupra lor o parte din poala patului, au dobandit vindecare.
Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata incepator trup in mormant, si au stat trei zile langa dansul, auzind neincetat glasuri ingeresti.
Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca randuiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita ingropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mahnit foarte si intristat, ca nu se invrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu socoteala mormantul pentru dansul ca sa se inchine si el acelui preasfant si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormantul fara de sfantul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mangaiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pana astazi mormantul cel cioplit in, piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit ca inchinaciune, intru marirea si cinstea preabinecuvantatei maritei stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.
Tot in aceasta zi, praznuim pomenirea preamarii si nespusei iubiri de oameni ce a aratat Dumnezeu catre noi, intorcand cu rusine pe necredinciosii agareni prin mijlocirea Preasfintei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.
La inceputul imparatiei lui Leon Isaurul, numit si Conon, se ridica multime de saracini, cu o mie noua sute de vase asupra marii cetati a Constantinopolului, ca sa o cucereasca cu razboi. Si spunand imparatul ca le va da dajdie, ei cereau sa puna si pazitori de ai lor la cetate. Pentru aceasta aflandu-se lucrurile la nedumerire, si nestiind ce vor mai face, au cazut la Nascatoarea de Dumnezeu, rugand-o sa ajute cetatii ei si sa o scape de dusmani, fiind la primejdie. Si le-a ascultat rugaciunea Nascatoarea de Dumnezeu, si a pedepsit pe cei fara de Dumnezeu, precum li se cadea. Intai a surpat intr-o groapa cu cal cu tot, de a murit, pe agareanul care, hulind, numise numai Sofia, marea lui Dumnezeu Biserica, nu si sfanta, iar cetatea Constantia. Dupa aceea cel ce se suise sa strige obisnuita lor rugaciune a fost surpat de acolo, si cazand jos s-a prapadit. Dupa aceea a iconomisit Nascatoarea de Dumnezeu, ca sa se bata ei cu bulgarii, si au pierit douazeci de mii de saracini, risipindu-le si vasele, unele intr-o parte, altele intr-alta. Si a facut si pe Soliman, mai-marele lor, de s-a smerit la Icoana Nascatoarei, si a venit pedestru in cetate, dosadindu-se singur pe sine de semetia si obraznicia lui cea mai dinainte. In acest fel cu mana tare a pazit cetatea sa Nascatoarea de Dumnezeu.


Sinaxar 16 august: Pomenirea Aducerii sfintei mahrame din Edesa.

Sfinti ai bisericii Ortodoxe - icoana - Aducerea Icoanei celei nefacute de mana a Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, din cetatea Edesei, in pazita de Dumnezeu imparateasa cetatilor a Constantinopolului. Facand multe minuni Domnul si marele Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, pentru a Sa bunatate, precum este scris in Sfintele Evanghelii, si ducandu-se pretutindeni aceasta veste, a auzit si Avgar, domnitorul Edesei. Si dorea sa vada pe Iisus Hristos aievea si nu putea, pentru ca era cazut in boala fara leac, caci avea lepra neagra care ii cuprinsese tot trupul, de-l topea si-l manca; si pe langa aceea avea si boala veche cu dureri pe la incheieturi. Lepra insa il inspaimanta si il umilea, iar cealalta boala ii da dureri iuti si grele; pentru aceea nu iesea afara, si nu-l vedea nimeni din cei supusi ai lui. Iar in zilele Sfintelor Patimi ale Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, scriind el o epistola a trimis-o cu un oarecare Anania, invatandu-l sa zugraveasca statul, parul si fata si tot chipul trupesc, cu toata nevointa, si sa-i aduca Chipul acela al lui Hristos, de vreme ce Anania era foarte iscusit la mestesugul zugraviei.
Iar epistola avea aceste cuvinte: "Avgar, domnul cetatii Edesei, lui Iisus Mantuitorului Bunului Doctor, ce petrece in Ierusalim, sa se bucure. Auzit-am de Tine si de tamaduirile ce se fac de Tine, fara ierburi. Ca precum auzim, faci pe orbi sa vada si pe ologi sa umble, pe leprosi curatesti, duhurile necurate si demonii gonesti si pe cei ce se afla cu boli indelungate ii lecuiesti si pe morti inviezi. Si auzind acestea toate despre Tine, am gandit una dintr-acestea doua: Ca au Fiul lui Dumnezeu esti facand acestea, au Dumnezeu. Drept aceea dar, scriind, Te-am rugat sa iei osteneala si sa vii pana la mine, ca sa-mi tamaduiesti si boala ce am, si sa Te afli aicea cu mine. Ca am inteles ca si iudeii cartesc asupra Ta si vor sa-Ti faca rau; eu am o cetate mica, insa de cinste, care ne va fi din destul amandurora, a petrece cu pace".
Deci Anania mergand la Ierusalim si dand Domnului epistola, ii lua aminte de-L semuia cu multa chibzuinta. Dar neputand sa se apropie din pricina multimii ce se adunase, s-a suit pe o piatra ce era mai inalta putintel de la pamant, si indata isi puse ochii asupra Lui, si-si intari mana pe hartie scriind asemanarile cele ce vedea. Insa nu putea nicicum sa-i insemneze chipul, pentru ca se arata cu alta fata si cu schimbata infatisare. Iar Domnul, ca un cunoscator al celor ascunse si cercetator al inimilor, cunoscand gandul aceluia, a vadit ceea ce se facea pe ascuns. Caci cerand apa sa se spele, i s-a dat si o mahrama in patru colturi; si dupa ce s-a spalat a sters cu ea preacurata si dumnezeiasca Sa fata. Si, o, minune: s-a intiparit pe acea mahrama dumnezeiescul Sau chip si fata; si El a dat-o lui Anania, zicandu-i: "Mergi de o da celui ce te-a trimis, si du-i si epistola aceasta: Fericit esti, Avgare, de vreme ce nu M-ai vazut si ai crezut in Mine. Ca scris este pentru Mine, ca cei ce M-au vazut sa nu creada in Mine, iar cei ce nu M-au vazut, aceia sa creada si sa fie vii. Iar despre cele ce Mi-ai scris ca sa vin catre tine, sa stii ca Eu trebuie sa plinesc toate cele pentru care sunt trimis; iar dupa ce le voi plini Ma voi sui catre Tatal, Cel ce M-a trimis. Si cand Ma voi sui, iti voi trimite pe unul din ucenicii Mei, anume Tadeu, care si boala iti va tamadui si viata vesnica iti va da si pace, si tie si celor ce sunt cu tine. Si cetatea iti va intari, ca sa nu poata nimeni din vrajmasi impotriva ei". Punand la sfarsitul epistolei si sapte peceti, insemnate cu slove evreiesti care talmacindu-se, arata: Teu Tea, Tion Tavma, adica: A lui Dumnezeu fata, dumnezeiasca minune.
Deci Avgar primind pe Anania cu bucurie si cazand si inchinandu-i-se sfintei si preacuratei Icoane a Domnului, cu credinta si multa osardie, indata s-a tamaduit de boala, ramanand putina lepra numai pe fruntea lui. Iar dupa mantuitoarea patima a lui Hristos si dupa suirea Lui la cer, mergand Sfantul Apostol Tadeu la Edesa, a pus pe Avgar in scaldatoarea Botezului. Si botezandu-l si pe el si pe toti cati erau sub ascultarea lui, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, a iesit Avgar din apa curatit si de acea putina ramasita de lepra.
De atunci cinstind in tot chipul, inchinandu-se acelei dumnezeiesti asemanari a Chipului Domnului, si vrand ca sa fie cinstita de catre toti, pe langa celelalte ale lui bunatati, a adaugat si aceasta: Ca pogorand chipul unui zeu, ridicat deasupra portii celei de obste a cetatii si sfaramandu-l, a pus in locul lui acea nefacuta de mana Icoana a Mantuitorului nostru si Dumnezeu, infrumusetand-o, si scriind aceste cuvinte: "Hristoase Dumnezeule, cel ce nadajduieste intru Tine, nu este trecut cu vederea niciodata". Si a dat porunca ca oricine va intra pe acea poarta sa dea cinstea si inchinaciunea ce se cuvine cinstitei si de minuni facatoarei Icoanei lui Hristos, si apoi sa intre in cetate. Aceasta porunca pioasa a barbatului aceluia, a fost tinuta cat a trait el si fiul sau in viata aceasta. Iar dupa ce nepotul lui a ajuns domnitor, a dat cu piciorul dreptei credinte si insusi s-a intors la slujirea idolilor, si a vrut sa ridice deasupra portii Edesei un idol si sa pogoare Icoana lui Hristos. Cunoscand aceasta din dumnezeiasca aratare episcopul cetatii, a pus nevointa mare, si de vreme ce locul unde sta Icoana era rotund, a aprins inaintea dumnezeiestii Icoane o candela, si a pus o caramida dinainte, si zidind-o pe din afara cu var, a tocmit zidul de nu se vedea. Nemaivazand, Icoana Domnului, paganul a renuntat la lucrul ce incepuse a face.
Si a trecut multa vreme, incat iesise din mintea oamenilor unde era ascunsa dumnezeiasca Icoana. Iar cand Osroe, imparatul persilor, pradand cetatile si orasele Asiei, a ajuns si la Edesa, si a pornit asupra ei toata mestesugirea de lupta, a dat mare frica oamenilor cetatii. Acestia scapand numai la Dumnezeu si rugandu-L cu lacrimi, aflara grabnica mantuire; caci intr-o noapte s-a aratat o femeie preaslavita episcopului Eulalie, zicandu-i: "De veti lua dumnezeiescul chip al Mantuitorului cel nefacut de mana care este ascuns deasupra acestei porti, aratandu-i si locul, toate le va face bune". Deci episcopul mergand si sapand in locul acela a aflat dumnezeiasca Icoana nestricata, si candela aprinsa de atatia ani, inca si in caramida ce era pusa in preajma candelei. Si aratand Icoana tuturor s-au umplut de nespusa bucurie si veselie.
Luand episcopul aceasta Icoana si facand Litanie si multumind a mers la locul unde spargeau persii cetatea. Si daca s-au apropiat, a picurat untdelemn din candela in focul cel gatit ce avea sa arda cetatea, si a ars pe toti de i-a prapadit. Iar daca s-a apropiat episcopul cu dumnezeiescul chip de padure unde era focul mare de multime de copaci, indata s-a pornit vant mare, si a intors para focului asupra celor ce-l facusera si i-au izgonit. Si asa cetatea Edesa s-a izbavit de vrajmasii sai, prin milostivirea lui Hristos Dumnezeul nostru, si prin aratarea preasfantului Chip cel nefacut de mana.
Dupa multi ani imparatul Romano, cel ce se chema Lacapenos, pe care si Porfiroghenit il numesc, cel ce a imparatit cu ginerile sau Constantin, fiul imparatului Leon cel intelept, a fost adusa acea sfanta mahrama, care avea pe ea Chipul cel nefacut de mana al dumnezeiestii fete a lui Hristos, in Constantinopol din Edesa care era stapanita de saracini impreuna cu toata Siria. Si s-a facut aducerea aceea in acest chip: Romano cel batran care stapanea atunci, si-a pus in gand sa imbogateasca cetatea imparateasca si cu aceasta icoana. Pentru aceea in multe vremi a trimis la Edesa, si a cerut acea dumnezeiasca omeneasca inchipuire a Domnului, de la Amira cel ce se afla acolo, fagaduind ca va plati si bani si va slobozi pe prinsii de razboi, dar si ca nu se va mai porni cu vrajmasie ostile crestinilor impotriva acelor hotare. Si au cazut la invoiala.
Si de vreme ce a dat voie Amira si a lasat a fi asa, luand episcopii Samosatelor, Edesei si altii cu frica lui Dumnezeu acea Sf. Icoana si epistola scrisa de Hristos, au purces in cale spre Constantinopol; iar pe cale se faceau nespuse minuni. Si daca au sosit la locul Optimatelor si la biserica Nascatoarei de Dumnezeu ce se numeste a lui Eusebiu, apropiindu-se multi bolnavi cu credinta, s-au tamaduit de multe feluri de boli. Iar un indracit zicand: "Ia-ti Constantinopole slava, cinstea si bucuria, si tu Porfirogenitule imparatia ta", indata s-a tamaduit.
Iar in cincisprezece zile ale lui August, in anul de la Hristos noua sute cincizeci si noua, pe vremea imparatiei lui Romano, au sosit arhiereii ce duceau Sfanta Icoana la Constantinopol la biserica Nascatoarei de Dumnezeu, cea din Vlaherne, unde a fost primita cu inchinaciune, cu cinste si cu bucurie atat de imparat cat si de domnul si de intregul popor. Iar a doua zi, adica in saisprezece, dupa sarutare si inchinaciune, ridicand Icoana lui Hristos pe umere patriarhul Teofilact si imparatii cei tineri, pentru ca cel batran lipsea din pricina slabiciunii, si toti cei mai de cinste si toata plinirea bisericii au petrecut-o cu cinste, pana la poarta cea de aur. Apoi ridicand-o de acolo cu cantari si cu laude, si cu faclii aprinse, au sosit la vestita si marea biserica a intelepciunii lui Dumnezeu. Si facand si acolo cinstirea ce se cadea, s-au suit la palatele imparatesti, si intrand in biserica Nascatoarei de Dumnezeu, zisa a Farului, au pus acolo cinstitul si sfantul Chip al Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. A Caruia este slava in veci. Amin.

  • pomenirea Sfantului Mucenic Diomid.
  • pomenirea Sfantului Herimon (Heremon), care cu pace s-a savarsit.
  • pomenirea desertarii si a izvorarii din nou a fantanii de agheasma, cea din biserica.
  • pomenirea infricosatoarei spaime a cutremurului care venise asupra noastra in vremile acelea si de care, fara de nadejde ne-a mantuit Iubitorul de oameni Dumnezeu.
  • pomenirea Sfantului Mucenic Alcibiad, care prin foc s-a savarsit.
  • pomenirea Sfantului noul Cuvios Mucenic Nicodim cel de la Meteora, care pentru buna cinstire a marturisit la anul 1551.
  • pomenirea Cuviosului Gherasim cel Nou din Cefalonia, care cu pace s-a savarsit.
  • pomenirea Sfantului noul Mucenic Stamatie cel din Vot, care a marturisit in Constantinopol, la anul 1680 si de sabie s-a savarsit.
  • pomenirea Sfintilor Martiri Binecredinciosului Voievod Constantin Brancoveanu, impreuna cu fiii sai Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache, care au patimit pentru Hristos la anul 1714.

Sfinti ai bisericii Ortodoxe - icoana - Binecredinciosul Voievod Constantin Brancoveanu, impreuna cu fiii sai Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache, care au patimit pentru Hristos la anul 1714. Acest binecredincios si de Hristos iubitor Voievod al Tarii Romanesti s-a nascut la anul 1654 din parinti de bun neam, dupa tata fiind coborator din voievodul Matei Basarab, iar dupa mama, nepot al voievodului Serban Cantacuzino, in timpul caruia la anul 1688 s-a tiparit pentru intaia data in intregime Sfanta Scriptura in limba romana.
Ramas orfan de tata inca din pruncie, tanarul Constantin a fost crescut de catre unchiul sau, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai invatat boier al vremii sale. Acesta s-a ingrijit sa-i puna dascali intelepti spre a primi invatatura aleasa. Pentru iscusinta si intelepciunea sa Constantin a primit inalte dregatorii, bucurandu-se de multa cinstire inca din tinerete.
Dupa moartea voievodului Serban Cantacuzino la anul 1688, luna octombrie in 29 de zile, la staruintele tuturor boierilor si dregatorilor tarii, vrednicul Constantin Brancoveanu primi scaunul de domn al Tarii Romanesti, fiind uns de catre mitropolitul Teodosie. Impodobit de Dumnezeu cu daruri alese, el a carmuit tara cu adanca pricepere si inalta priveghere, cu blandete si rabdare crestineasca.
Luand in ajutor pe Hristos, imparatul veacurilor si avand pilda pe vrednicii sai inaintasi, Constantin voievod, isi incepu slavita domnie punand temelia celei mai mari manastiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde si-a pregatit si loc de vesnica odihna. Nenumarate sunt insa bisericile si manastirile ridicate sau inzestrate de milostivul si evlaviosul domnitor pe tot cuprinsul Tarii Romanesti.
Darnicia si purtarea de grija a evlaviosului Voievod Constantin Brancoveanu nu se vor opri insa la hotarele Tarii Romanesti, ci se vor intinde si la fratii romani din Moldova si din Transilvania, fiind vrednice de pomenit si multele ajutoare trimise dreptcredinciosilor crestini aflati in suferinta pe meleagurile siriene, caucasiene si arabe, precum si la toate locurile sfinte ale Rasaritului.
Se intampla deci ca in Saptamana Patimilor, in anul de la Hristos 1714 a trimis sultanul turcilor, Ahmed al III-lea, multime de ostasi de l-au luat pe Constantin Voda cu fiii si ginerii sai si in jalea tuturor locuitorilor orasului Bucuresti l-au dus la inalta Poarta. Aici crestinul Voievod si fiul sau cel mare au fost chinuiti cumplit de catre necredinciosi vreme de patru luni, fiind supusi la amarnice suferinte".
Dupa aproape 25 de ani de stralucita domnie i-a fost dat marelui Voievod Constantin Brancoveanu, din iconomia lui Dumnezeu, sa-si incununeze fruntea, el si cei patru fii ai sai Constantin, Stefan, Radu si Matei, precum si sfetnicul sau Ianache, cu coroana sfanta a muceniciei pentru credinta ortodoxa, pe care au marturisit-o si nu au parasit-o nici in fata calaului pagan.
In ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, cand Dreptcredinciosul Voievod Constantin Brancoveanul implinea 60 de ani, primi sfarsitul mucenicesc prin sabie impreuna cu fiii sai: Constantin, Stefan, Radu si Matei si cu sfetnicul sau Ianache, in cetatea Sfantului Constantin cel Mare, la Constantinopol, in anul 1714. Trupurile martirizate au fost apoi aruncate de necredinciosi in mare, de unde au fost culese de crestini milostivi, care le-au ingropat in taina si cu evlavie nu departe de Constantinopol, in insula Halchi, in biserica manastirii Maicii Domnului.
Osemintele Sfantului Voievod Martir au fost aduse in tara la anul 1720 de catre doamna Marica, sotia sa si inmormantate in biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti, ctitoria sa, unde de atunci si pana in zilele noastre vegheaza lumina candelei care aminteste locul de odihna al Voievodului.

Sinaxar 17 august: Pomenirea Sfantului Sfintitului Mucenic Miron.

Sfinti ai bisericii Ortodoxe - icoana - Sfantul mucenic Miron. Acest sfant a trait in zilele imparatului Deciu (249-251) si ale lui Antipatru domnul Ahaiei. El era cu vrednicia preot bisericii, cu buna intelegere, bogat si de neam cinstit, iubit fiind si de Dumnezeu si de oameni. In ziua Nasterii lui Hristos intrand Antipatru in biserica, sa prinda pe crestini ca sa-i chinuiasca, Sfantul Miron umplandu-se de ravna dumnezeiasca, l-a infruntat. Drept aceea a fost mult chinuit si silit ca sa aduca jertfa la idoli. Dar el a refuzat; atunci i-au scos fasii de piele de la umeri pana la picioare, dintre care el luand una, a azvarlit-o in obrazul lui Antipatru. Dupa aceasta a fost supus sfantul la felurite chinuri. Iar apoi a fost dus de acolo la Cizic, si acolo, prin sabie, i s-a taiat capul, si asa si-a primit cununa muceniciei.






Tot in aceasta zi, are loc si:

  • pomenirea Sfintilor Mucenici Straton, Filip, Evtihian si Ciprian.
  • pomenirea Sfintilor Mucenici Tirs, Levchie, Coronat si cu sotiile lor.
  • pomenirea Preasfintei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria in Armatia.

Sinaxar 18 august: Pomenirea Sfintilor Mucenici Flor si Lavru.

Sfinti ai bisericii Ortodoxe - icoana - Sfintii mucenici Flor si Lavru. Acesti sfinti au fost dupa trup frati gemeni, si aveau mestesugul de taietori in piatra, pe care-l invatasera de la Sfintii Proclu si Maxim care marturisisera pentru Hristos. Dupa ce au marturisit dascalii lor pentru Hristos, ei s-au dus la Iliric, in tara Dardaniei, in cetatea Ulpianilor, unde cercand pietre de metaluri, isi savarseau mestesugul lor pe langa Licon ighemonul. Apoi au fost trimisi de acesta catre Liciniu feciorul Elpidiei imparateasa. Liciniu dandu-le bani, le-a poruncit sa zideasca o capiste idoleasca, dandu-le si planul acesteia. Dar sfintii luand banii, i-au impartit la saraci; si noaptea se rugau catre Dumnezeu, iar ziua lucrau tare si infrumusetau locasul; si peste putine zile l-au si ispravit, fiind sfintii ajutati si intariti de ingeri. Atunci indata Merentie popa cel idolesc a crezut in Hristos, crezand mai inainte si fiul sau Atanasie, caci ii tamaduisera sfintii ochiul cel orb al lui. Si strangand mucenicii lui Hristos saracii, carora le dadusera banii, au legat idolii cu streanguri de grumaji, si i-au tras jos.
Dupa aceea, aprinzand lumanari multe, au inchinat biserica lui Dumnezeu si o sfintira lui Hristos, zicand: "Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor si bucuria mucenicilor", inainte-mergand cinstita Cruce.
Iar daca a aflat Liciniu de aceasta, a poruncit sa se aprinda un cuptor si sa bage in el pe saracii care luasera banii si sfaramasera idolii; in care aceia si-au dat sufletele.
Iar Sfintii Flor si Lavru, fiind legati la roata unui car, au fost batuti, apoi au fost trimisi la ighemonul Licon, care i-a bagat intr-un put adanc, unde se rugau lui Dumnezeu si pentru cei ce aveau sa le faca pomenirea, si pentru bunastarea lumii, pentru incetarea prigoanei; si asa si-au dat sufletele. Peste cativa ani au fost scoase cinstitele lor moaste din put, si asezate cu cinste in racle, care izvorau miruri si izvoare de tamaduiri celor ce se apropiau de ele.

Tot in aceasta zi, are loc si:

  • pomenirea Sfintei gloate de saraci, care a zdrobit idolii, si in foc s-a savarsit.
  • pomenirea Sfintilor Mucenici Ermi, Serapion si Polien.
  • pomenirea Sfintei Mucenite Iuliani (Iuliana), cea aproape de Strovil.
  • pomenirea Sfantului Mucenic Leon, care a patimit langa mare, aproape de Mira Lichiei.
  • pomenirea Sfintilor patru sihastri, care in pustiu cu pace s-au savarsit.
  • pomenirea celor dintre sfinti parintilor nostri Patriarhii Constantinopolului: Ioan si Gheorghe. Sfantul Ioan al V-lea a fost patriarh de Constantinopol intre 669-674, iar sfantul Gheorghe I intre 678-683. Amandoi au trait sub domnia imparatului Constantin Pogonatul (668-685).
  • pomenirea Cuviosilor Parintilor nostri: Varnava, Sofronie si Hristofor, care s-au mantuit la anul patru sute doisprezece.
  • pomenirea Preacuviosului Ioan, staretul manastirii de la Rila, in Bulgaria.
  • pomenirea Arsenie cel Nou, din Paros.


Sinaxar 19 august: Pomenirea Sfantului Marelui Mucenic Andrei Stratilat.

Sfinti ai bisericii Ortodoxe - icoana - Sfantul Mare Mucenic Andrei Stratilat. Acest sfant a trait in zilele imparatului Maximian. Ostindu-se spre partile Rasaritului, impotriva puterii persilor, care intrase in hotarele romanilor, si chemand pe Hristos in ajutor, si induplecand si pe ceilalti ostasi ca sa-i fie in ajutor, infransera pe persi si astfel biruind pe vrajmasi, a intors pe insotitorii lui la credinta in Hristos. Fiind insa parat el cu ai lui a fost adus inaintea voievodului Antioh ca un vinovat si intins pe un pat de fier incins cu foc, iar ostasilor ce erau cu dansul, li s-au bagat mainile in catuse. Dupa aceea randui Antioh alti o mie de ostasi sa-i scoata din hotarele tarii; dar si pe acestia, invatandu-i sfantul, ii intoarse la credinta in Hristos. Antioh a poruncit sa li se taie capetele cu sabia.










Tot in aceasta zi, are loc si:

  • pomenirea Sfintilor Mucenici Timotei, Agapie si Tecla.
  • pomenirea Cuviosului Teofan cel nou si facatorul de minuni, care a sihastrit in Muntele Nausei, din Macedonia, ale carui moaste acum se afla in acelasi Munte Nausa, si care cu pace s-a savarsit.
  • pomenirea Sfintilor Mucenici Evtihian ostasul si a lui Stratighie, care prin foc s-au savarsit.

Sinaxar 20 august: Pomenirea Sfantului si Maritului Prooroc Samuel.

Sfinti ai bisericii Ortodoxe - icoana - Sfintul si Maritul Prooroc Samuel. Acest sfant a fost din muntele lui Efrem din neamul lui Levi, feciorul lui Elcana si al Anei proorocita. Insa Elcana avea doua femei: pe una o chema Ana, iar pe alta Fenana; si Fenana avea copii, iar Ana nici unul. Si s-a suit Elcana la Silom cu Ana, ca sa se inchine lui Dumnezeu; si era atunci acolo Eli, si cei doi feciori ai lui, Ofni si Finees, preoti lui Dumnezeu. Iar Domnul incuiase mitrasul Anei, si o mahnea Fenana cea impotriva ravnitoare a ei, si ea s-a rugat Domnului, si si-a adus Dumnezeu aminte de dansa, si a nascut fiu pe Samuel, si l-a dat lui Dumnezeu. Si crescand cu varsta, slujea Domnului, si s-a facut prooroc mare. Iar Eli si feciorii lui fiind zdrobiti de urgia si mania Domnului, s-au stins pentru ca maniau pe Dumnezeu. Si a judecat Samuel toate zilele vietii lui, si nu a luat mita. Acesta a uns pe Saul a fi imparat, asemenea si pe Proorocul David. Si ajungand la adanci batraneti, a luat sfarsit, si a apucat inaintea intruparii lui Hristos cu 1035 de ani, si a proorocit patruzeci de ani.


Tot in aceasta zi, are loc si:

  • pomenirea Sfintilor treizeci si sapte de Mucenici, care au marturisit in Vizia Traciei.
  • pomenirea Sfintilor Mucenici Sever si Memnon Chendirionul.
  • pomenirea Sfantului Mucenic Luchie sfetnicul.
  • pomenirea Sfintilor Mucenici, Iliodor si Soda.

RECOMANDAM


PUBLICITATE




VA RECOMANDAM


Website-uri similare

CALENDAR      25.Jul.2017

Ziua:206161 ramase
Saptamana:3022 ramase
Luna:75 ramase

RECLAMA TA

Limbi straine: English »» French »» Spanish »» Italian »» Portuguese »» German »» Russian »» Chinese »» Japanese

Traditii si sarbatori la crestini pe saptamani, Sfanta Biserica Ortodoxa, Sfintii Apostoli, Sfintii Parinti, credinta ortodoxa, crestinii, vietile sfintilor, viata sfintilor, sinaxar, calendar crestin ortodox, sinaxar 11 august, 20 august 2010 la .util21.ro
ACASA »  DESPRE NOI »  PUBLICITATE »  CONTACT